Ce este misofonia, afecțiunea cu care se confruntă tot mai mulți oameni. Furia și panica, printre simptome
Sunetele puternice pe care le auzim în viața noastră de zi cu zi, cum ar fi mestecatul, mirositul, sorbitul şi chiar respiratul pot fi intolerabile pentru anumite persoane. Acest sindrom, numit misofonie, afectează aproape una din cinci persoane din Marea Britanie, potrivit unui nou studiu. Dacă unii oameni se simt dezgustaţi de astfel de sunete, alţii devin furioşi din cauza lor și le pot crea chiar sentimente de panică.
De Redactia Observator la 23.03.2023, 23:29
Persoanele cu misofonie experimentează adesea un răspuns de tip "luptă sau fugi" la sunete care poate declanşa furie şi nevoia de a scăpa, spun experţii.
"Să suferi de misofonie înseamnă mai mult decât a fi deranjat de un sunet. Misofonia poate provoca sentimentul de neputinţă şi de a fi prins în capcană atunci când oamenii nu pot scăpa de un sunet neplăcut", a explicat Dr. Jane Gregory, autorul principal al studiului şi psiholog clinician la departamentul de psihologie experimentală al Universităţii din Oxford, pentru Independent.
"Adesea, cei care suferă de misofonie se simt prost cu ei înşişi pentru că reacţionează în felul în care o fac, mai ales atunci când răspund la sunete emise de cei dragi", a continuat ea. "Este nevoie de mai multe cercetări pentru a înţelege ce cauzează misofonia şi cum îi putem ajuta pe acei oameni ale căror simptome le perturbă viaţa de zi cu zi".
Cercetarea este prima din Marea Britanie care evaluează nivelul acestei afecţiuni la nivelul populaţiei generale
Cercetarea, publicată în revista Plos One, este prima din Marea Britanie care evaluează nivelul acestei afecţiuni la nivelul populaţiei generale, au declarat oamenii de ştiinţă. Aceştia au folosit un chestionar pentru a surprinde severitatea şi complexitatea misofoniei în cadrul unui eşantion de 772 de persoane care erau reprezentative pentru populaţia generală din Marea Britanie din punct de vedere al sexului, vârstei şi etniei.
S-a constatat că doar 13,6% dintre persoane au auzit despre această afecţiune, iar 2,3% s-au identificat ca având această afecţiune. Cercetătorii au declarat că acest lucru sugerează că mulţi oameni nu ştiu că există un termen care să descrie modul în care reacţionează la sunete.
Analiza a arătat că misofonia este la fel de frecventă la bărbaţi şi femei şi că tinde să fie mai puţin severă odată cu vârsta. Pe lângă faptul că a surprins reacţia extremă pe care o au unii oameni la sunete, chestionarul a analizat şi modul în care se simt ei înşişi din cauza acestor reacţii. De asemenea, chestionarul a măsurat impactul misofoniei asupra vieţii oamenilor, cum ar fi izolarea socială, evitarea anumitor locuri şi preocupările legate de viitor.
Furie, panică și iritare, printre simptome
Comparând rezultatele acestui studiu cu cele ale cercetărilor anterioare, oamenii de ştiinţă au estimat reacţiile la sunete care sunt legate în mod specific de această afecţiune. De exemplu: mestecatul puternic, sorbirea, sforăitul şi respiraţia puternică au provocat frecvent răspunsuri emoţionale negative în cadrul eşantionului. Reacţiile la respiraţia normală, la paşi şi la înghiţire au indicat niveluri mai ridicate de misofonie.
Experţii au constatat, de asemenea, că persoanele cu această afecţiune au reacţionat cu furie şi panică la anumite sunete, în timp ce iritarea a fost o reacţie mai frecventă în cadrul eşantionului.
"Am arătat că sunetele de zi cu zi emise de alţii au un impact negativ asupra vieţii a aproape una din cinci persoane din Marea Britanie. Studiul nostru sugerează, de asemenea, că este posibil ca mulţi oameni să nu recunoască faptul că suferă de misofonie", a declarat autorul principal al cercetării, Dr. Silia Vitoratou, lector senior în psihometrie şi măsurare la Institutul de Psihiatrie, Psihologie şi Neuroştiinţe (IoPPN), King's College London. "Credem că scara pe care am dezvoltat-o ne va ajuta să înţelegem mai bine misofonia şi, de asemenea, va ajuta profesioniştii din domeniul sănătăţii să îi sprijine pe cei care suferă de misofonie".
Cercetătorii au colectat date despre nivelurile de depresie şi anxietate din eşantion şi au găsit asocieri scăzute cu severitatea misofoniei, susţinând propunerea că aceasta este o afecţiune de sine stătătoare şi nu face parte din alte tulburări.
