Povestea sanatoriului de la Marila, locul în care medicii se luptă să vindece bolnavii de tuberculoză într-o clădire măcinată de igrasie și mizerie

Culmea ironiei într-un spital din ţara noastră. Medicii se luptă să vindece bolnavi de tuberculoză într-o clădire măcinată de igrasie, ploi, vânt şi mizerie. Imaginile ireale sunt la Sanatoriul de la Marila, din Caraş Severin. O ruină căreia i se spune Epava. Aici, o mână de medici încearcă imposibiliul. Compania Națională de Investiții este, poate, ultima șansă a acestui loc.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

O clădire uriaşă stă cocoţată pe un deal, la 10 kilometri de Oravița. De departe, pare abandonată. De aproape, descoperi o mână de oameni care n-au renunţat la ceea ce, cândva, era una dintre cele mai apreciate unităţi sanitare din Europa. 

Iulia Pop, reporter Observator: Suntem, la ceea ce a fost odată intrarea principală în Sanatoriul de la Marila. La fel de impunătoare ca şi clădirea din care acum abia dacă se mai foloseşte 30% din capacitate. 

Doar câteva saloane, pe trei etaje. Strânse toate în mijlocul clădirii, ca să țină de cald. Dat în folosință în anii '40, colosul de beton are nevoie urgentă de terapie intensivă. 

Iulia Pop, reporter Observator: În urma cu aproximativ 5 ani, clădirea a primit lovitura finală, vânturile extrem de puternice din zonă i-au smuls efectiv acoperișul. În scurt timp și balcoanele au cedat, din cauza infiltrațiilor masive. 

O ruină căreia i se spune Epava

De afară, imaginile sunt apocaliptice. La etajul întâi, pare un spital obişnuit. Ajungem la ora mesei. 33 de pacienți la etajul întâi, majoritatea bătrâni singuri pe lume. 

Marilena Tirlă munceşte aici de peste 40 de ani. Vorbeşte cu noi pe hol, în faţa uşilor, singurele care despart pacienţii de igrasie. 

Marilena Tirlă, asistentă medicală: Bineînţeles că am vrea să fie condiţii de top, ca în Europa unde am intrat, dar aici e nevoie de multă empatie, de mult suflet și optimism, sigur că da.

Reporter: Și ajută locul să fii optimist?

Asistentă medicală: Locul, natura! Pădurea care ne înconjoară. Când vreau să mă încarc, mă uit către pădure. 

Un etaj mai sus sunt bolnavii de tuberculoză, 39 acum. Marila este singurul loc din județ unde pot fi trataţi. 

Pacient: Aici a fost internat şi bătrânul meu tată, medicii sunt de nota 20, dar nu-i ajută nimeni.

Reporter: Au uitat autorităţile de locul ăsta?

Pacient: Au uitat, probabil. E păcat. 

Vizita se încheie, forţat, la etajul trei. 

Iulia Pop, reporter Observator: Pe aici nu se trece, este capătul unui spital cu holuri înecate în igrasie, poate mai greu de tratat decât tuberculoza. 

Tratamentul pentru tuberculoză a fost descoperit abia după 1950. Până atunci, bolnavii erau puşi la cură cu aer pur, exact ca cel de la Marila. 

Medic: Pe un centimetru cub aer, studiul a arătat că există 200, până la 220 ioni de oxigen, faţă de Oraviţa, la 10 kilometri, si unde, pe centimetru cub sunt 70 de ioni de oxigen.

Iulia Pop, reporter Observator: Nu doar clădirea spitalului te sperie, ci şi curtea unităţii sanitare. Altă dată era, clar, un loc de promenadă pentru că încă se vad urmele unor alei betonate, însa locul este aproape imposibil de folosit.

Capcane sunt la tot pasul. 

Daniela Sviderka, medic primar: Ştiţi doar că descrie sistemul de sănătate din România, dar este o clădire de care este nevoie. Nu avem ce face. Clădirea este veche, dar în interior încercăm, zugrăvit, paturi noi, o grămadă de chestii, mai mult nu e posibil. 

Sanatoriul de la Marila este azi o secție a spitalului din Oravița. 

Valentin Epure, purtător de cuvânt, Spitalul Orășenesc Oravița: Investiţie majoră pe clădire, eu nu cred că s-a făcut de când s-a dat în folosinţă acest spital în anii 40.

De la centru, doar promisiuni

De la centru au venit mereu promisiuni. 

Valentin Epure, purtător de cuvânt, Spitalul Orășenesc Oravița: Că se vor face investiţii, că va fi reabilitat, a fost şi un studiu de fezabilitate. Ar fi necesare vreo 12 milioane de euro. 

Asta era cifra în 2006. 15 ani şi multe scumpiri mai târziu, clădirea ar avea nevoie de fapt de 80 de milioane de euro ca să arate cum trebuie. 

Romeo Dunca, președintele CJ Caraș – Severin: Ăsta e nivelul şi atenția pe care autorităţile au acordat-o sistemului sanitar, dar este și un rezultat a ceea ce se întâmplă în Sănătate, în România. Faptul că a rezistat 80 de ani fără reparaţie majoră ne arată ca acolo există un armăsar din ăsta plin de bube care dacă ar lua un făraș de jăratec ar putea să devină, din nou, acel spital, sanatoriu, cu care zona se mândrea.

Compania Națională de Investiții a preluat imobilul și caută o firmă care să facă încă un studiu de fezabilitate, topografic și geotehnic. Autorităţile spun că vor să repare întreaga clădire, să construiască patru camere hiperbarice și să aducă la Marila aparatură medicală de top. 

Iulia Pop, reporter Observator: Pe aici nu se trece, este capătul unui spital cu holuri înecate în igrasie. Şi totuşi, zeci de oameni se luptă aici pentru o gură de aer.