Războiul vaccinului. Unde a greșit de fapt UE și cum au jucat SUA și Marea Britanie după reguli diferite

Războiul vaccinului a intrat într-un nou capitol. UE refuză să livreze Regatului Unit vaccin Oxford/AstraZeneca - produs de subcontractantul Halix la Leyde, în Olanda. În acest timp, premierul Boris Johnson îi va suna pe liderii europeni într-o încercare de a stopa interdicția de export a serului produs în UE către UK.

• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

Furia europenilor și amenințările șefei Comisiei Europene cu blocarea exporturilor sunt considerate de multe voci ca fiind justificate, alte voci acuză o strategie naivă a Bruxelles-ului. În timp ce UE a jucat corect, bazându-se pe o piață liberă și pe respectarea contractelor, americanii si britanicii au jucat după reguli diferite, și-au văzut propriul interes și s-au asigurat prin mijloace poate chiar neortodoxe că sunt primii care primesc dozele de vaccin. Cum s-a ajuns în această situație? Presa americană și cea britanică rostogolesc ideea că problemele de vaccin cu care se confruntă UE sunt cauzate de lentoarea cu care blocul comunitar și-a negociat contractele. Dave Keating, un jurnalist american, corespondent la Bruxelles pentru France 24, a explicat într-o serie de mesaje pe Twitter care sunt adevăratele greșeli comise de UE. 

Cum a început lupta dintre UE și AstraZeneca

AstraZeneca a semnat contractul de cumpărare cu UE cu o zi înainte de acordul său cu Marea Britanie. CEO-ul AstraZeneca a declarat la o audiere în Parlamentul European, luna trecută, că Regatului Unit are prioritate la livrarea de vaccin datorită acordului de finanțare a cercetării semnat de Oxford cu guvernul britanic în ianuarie / februarie 2020. Acest acord a fost moștenit de AstraZeneca atunci când a semnat parteneriatul cu Oxford în mai 2020. Guvernul britanic a avut prezența de spirit să demareze finanțarea cercetărilor pentru un vaccin anti Covid-19 chiar înainte ca primul val al pandemiei să lovească Europa. Dar a luat o decizie crucială - a condiționat finanțarea cercetării de faptul ca britanicii să primească primii doze din orice vaccin rezultat.

Și guvernul german a finanțat BioNTech, dar nu a inclus nicio clauză prin care UE să fie prima destinație a dozelor de vaccin. Între timp, în martie 2020, președintele Donald Trump a încercat fără succes să ”fure” BioNTech de la germani pentru a o aduce în SUA. În ciuda avertismentelor, se pare că nimeni din UE nu a crezut că ar putea fi o idee proastă ca BioNTech să încheie un parteneriat cu Pfizer, o companie americană.

UE a jucat corect sau a jucat naiv jocul vaccinului?

Abordarea sceptică cu privire la naționalitatea companiilor pharma nu a fost împărtășită peste canal în Marea Britanie. Inițial, Oxford urma să încheie parteneriat cu compania americană Merck. Însă guvernul britanic a respins planul și i-a făcut parteneri cu AstraZeneca, cu sediul în Marea Britanie. Îngrijorarea britanicilor cu privire la naționalismul american al vaccinului s-a devedit a fi una fondată. După semnarea parteneriatului BioNTech-Pfizer, Trump părea că nu mai este așa grăbit să semneze contracte de cumpărare cu Pfizer. De ce? Știa că o interdicție a exportului de vaccinuri din SUA ar face inutil un contract.

Pfizer are o capacitate de producție masivă în SUA. Dacă legislația SUA ar împiedica exportul dozelor făcute pe teritoriul SUA, acestea ar ajunge la americani.  Rezultatul poate fi văzut în lanțul de aprovizionare. Laboratoarele americane sunt folosite pentru livrarea de vaccin americanilor iar cele din UE pentru a livra vaccin întregii lumi.  În decembrie 2020, Trump a semnat un ordin executiv, prin care americanii deveneau prioritari pentru orice vaccin făcut pe teritoriul SUA. A fost în mare o măsură simbolică. Trump și Biden au folosit Legea privind producția de apărare ca bază legală pentru interdicția lor.

Tot în decembrie 2020, Marea Britanie și SUA s-au folosit de strategia autorizării de urgență pentru a aproba serul Pfizer, în timp ce UE a folosit o strategie mai prudentă, cea de autorizație condiționată de introducere pe piață, ceea ce a întârziat UE cu 2-3 săptămâni. Marea Britanie a acordat autorizație de urgență pentru vaccinul AstraZeneca pe 30 decembrie. Când UE a aprobat autorizația condiționată de introducere pe piață pentru AstraZeneca pe 29 ianuarie 2021, compania a informat UE că nu va îndeplini promisiunea inițială de livrare a dozelor din cauza problemelor de producție din laboratoarele din UE. Se pare că dozele care trebuiau rezervate pentru UE au mers către Marea Britanie.  Așa a început lupta dintre UE și AstraZeneca.

În timp ce UE a trimis vaccin în SUA, UK și restul lumii, europenii nu și-au primit dozele contractate de C.E.

Comisia a spus că AstraZeneca a semnat un contract prin care se angaja că va folosi toate cele 4 instalații de producție, 2 în Marea Britanie și 2 în UE, pentru livrarea vaccinului în UE - prin urmare, deficitul ar trebui compensat cu exporturile din Marea Britanie. Însă CEO-ul AstraZeneca a spus că nu poate face acest lucru din cauza unei clauze care punea Marea Britanie pe primul loc.  Această bătălie a continuat. AstraZeneca va ​​livra doar 30 milioane din cele 80 de milioane de doze promise pentru primul trimestru și doar 70 de milioane de doze din cele 180 de milioane de doze promise în trimestrul al doilea, potrivit Comisiei Europene. 

UE a exportat 10 milioane de doze (în principal Pfizer) în Marea Britanie, în timp ce clauza care pune Marea Britanie pe primul loc împiedică AstraZeneca să-și îndeplinească promisiunea făcută UE de livrare de la fabricile britanice de vaccin. Peste ocean, interdicția de export din SUA a însemnat că Mexic, Canada și Japonia trebuie să obțină dozele de Pfizer de la fabricile din UE. UE a exportat  4,6 milioane de doze în Canada, 3,8 milioane de doze în Mexic și 4 milioane în Japonia. S-a ajuns la o situație deosebit de absurdă, de exemplu Canada trebuie să-și ia serul Pfizer din Belgia în loc să o facă de la fabrica din Michiganul învecinat.

Chiar și SUA au primit exporturi de vaccinuri din UE: 1 milion de doze în februarie și 3,9 milioane de doze de Johnson & Johnson în urmă cu câteva săptămâni, potrivit NYT. Asta în timp ce dozele de Johnson & Johnson făcute în SUA nu pot merge în UE. În total, se pare că UE a exportat jumătate din dozele făcute în blocul comunitar. Aceste cifre de export au fost dezvăluite săptămâna trecută, iar europenii au fost furioși. În acest context, șefa Comisiei Europene, Von Der Leyen a declarat miercurea trecută că UE are în vedere o interdicție de export către țările producătoare de vaccinuri care nu fac la fel. Germania, Franța și Italia susțin acest plan.

Greșelile comise de Bruxelles

Ce greșeli a făcut UE? Uniunea Europeană a luat decizii pe baza asumării principiilor unei piețe libere și a bunei credințe din partea partenerilor săi. Nu a considerat că a pune presiune pe un partener UE pentru BioNTech este necesară sau că fabricile UE ar trebui să producă vaccin pentru europeni în primul rând. Această gândire pare naivă acum, susține Dave Keating. ”UE s-a bazat pe o bună conduită. SUA și Marea Britanie au făcut presiuni pentru a fi în avantaj. Multe țări din UE au ratat lansarea campaniilor de vaccinare. Poate că negocierile și aprobarea în UE au durat prea mult. Dar ceea ce este frapant este că pentru mulți din SUA și Marea Britanie pare să existe un set de reguli pentru ei și altul pentru toți ceilalți”, concluzionează jurnalistul.