Florentina a devenit mamă în SUA şi a pornit în căutarea propriilor origini. Poveştile tulburătoare care au inspirat "Ana, mi-ai fost scrisă în ADN"

Frigul, înfometarea şi pedepsele grele pentru greşeli copilăreşti nu au dispărut prea repede din orfelinatele României nici după eliberarea de comunism. Adulţii de acum încă luptă cu traumele de atunci. Seria de reportaje "Scris în ADN" prezintă, în seara aceasta, povestea unui om care şi-a vindecat rănile în Statele Unite, în braţele unei familii care a adoptat trei copii din orfelinatele noastre. Şi vom privi lucrurile din perspectiva mamei adoptive.

• Ce reproşează Donald Trump economiei româneşti

Florentina Marie a fost adoptată în 1997, pe când România ar fi trebuit măcar să înceapă să rezolve problema copiilor din orfelinate. Condiţiile erau în continuare crunte oriunde în țară, chiar și în Capitală.

Un proces lung și un drum necunoscut

Patricia a adoptat trei copii din România, un băiat şi o fată, gemeni, din Arad şi pe Florentina din Bucureşti. Un calvar birocratic, dar şi un trai greu de dus, zi de zi, într-o ţară străină şi aproape sălbatică uneori de un cetăţean american obişnuit cu un altfel de confort.

"A fost un proces lung care a durat aproximativ nouă luni până i-am avut. Așa că m-am gândit că e cât o sarcină", povestește Patricia, mama adoptivă a Florentinei. 

Însă nu doar adopția a fost dificilă, ci și experiența trăită în România, o țară care părea departe de confortul american.

"Când am luat liftul către apartamentul în care am stat, nu știam dacă vom ajunge, pentru că se lua curentul des. Apa nu era clară când dădeam drumul la robinet și putea sau nu să fie caldă", își amintește Patricia.

Mai mult decât atât, nesiguranța era o constantă în fiecare zi. "Am fost destul de speriată, poate pentru că în aeroport erau foarte mulţi tineri cu mitraliere la uşi şi cel care ne însoţea ne-a zis: nu vă faceţi griji, nu au gloanţe. Doar câţiva au gloanţe. Am zis: ah, super!".

Pe Patricia, îngerul care a salvat trei copii din orfelinatele româneşti, spaimele şi grijile au însoţit-o de-a lungul întregii proceduri, până a reuşit să revină în ţara natală cu micuţii: "A fost înfricoşător, nu vorbeam limba.Nu ştiam ce vor face cei care ne însoţeau, ba chiar ne-au dat pastile de somn pentru băiatul nostru înainte de-a urca în avion. Mă gândeam: are 3 ani jumate, de ce să-i dau copilului medicamente de dormit?".

O copilărie marcată de lipsuri și frică

Au răsuflat uşuraţi când au ajuns acasă în Wisconsin, unde au început un alt drum, mult mai greu şi mai lung: repararea copiilor.

Înjurături. Bătăi. Foame. Pedepse grele chiar şi pentru adulți. Haine rupte şi nicio jucărie. Oameni reci, răi şi obosiți. Sunt cuvintele care se repetă în aproape fiecare discuție pe care am purtat-o cu copiii adoptați acum 20, 30 de ani. Adulții de astăzi asta ţin minte despre copilăria lor: teama că vor pierde chiar şi ce n-aveau.

Florentina avea 5 ani şi cel mai greu i-a fost să accepte ceva necunoscut pentru ea: dragostea părinţilor.

"Tina îşi dădea tot timpul jos pantofii şi îi punea sub pernă. Nu erau obişnuiţi să aibă pantofi, propriii pantofi, aşa că erau tot timpul sub pernă, nu puteam să-i atingem pantofii", își amintește Patricia.

Pentru părinții adoptivi, cel mai greu a fost să o facă pe Florentina să înțeleagă că este iubită și în siguranță.

"A fost o încercare constantă de a le arăta că sunt în siguranţă, că sunt iubiţi, dar nu sunt sigură că ei ştiau ce înseamnă asta. Când au fost pregătiţi, ne-au îmbrăţişat şi de atunci am primit milioane de îmbrăţişări. Nu ştiu dacă s-au simţit în siguranţă, o lungă perioadă de timp, ani. Şi asta încă se vede în viaţa lor de adult", povestește mama adoptivă.

O dovadă de iertare și recunoștință

Astăzi, Florentina este o femeie sigură pe ea, "fixed" cum spun americanii: mamă a două fete cărora le oferă iubirea pe care ea nu a cunoscut-o în copilărie. 

"Îmi amintesc că i-am dat fiicei mele şi acum fiicelor mele toată dragostea şi afecţiunea pe care eu n-am primit-o la orfelinat şi simt că deja le-am îmbunătăţit viaţa prin asta", spune Florentina Marie.

La scurt timp după ce a devenit părinte la rândul ei, a încercat să ia legătura cu mama biologică din România. S-a lovit de un zid. Femeia nu a vrut să-și cunoască fiica abandonată. Florentina voia doar să-i spună că a iertat-o: "Nu o văd ca şi cum m-ar fi abandonat, ci o văd că mi-a oferit şansa la o viaţă mai bună. Nu vreau să dau vina pe ea sau să o fac să se simtă vinovată".

Deși s-a integrat perfect în cultura americană, o parte din sufletul ei rămâne legată de România.

"Pe cât de mult sunt americancă acum, încă sunt româncă şi, când o să fiu mai bătrână şi copiii mei o să fie mai mari, o să-i învăţ tradiţiile româneşti", a mărturisit tânăra.

După 33 de ani, Florentina a reușit să-și ierte mama biologică și țara în care s-a născut.

"Avem o viață bună și suntem recunoscători pentru asta", spune ea cu seninătate.

Din astfel de poveşti a fost inspirat şi serialul "Ana, mi-ai fost scrisă în ADN" semnat de Ruxandra Ion, difuzat de Antena 1. Noi episoade vor fi difuzate în această seară de la 20.30, imediat după Observator.