SPECIAL!!! Caminul de batraini din Timisoara, locul unde uiti sa fii singur!

De cele mai multe ori, cand auzim expresia "camin de batrani" ne gandim la tristete. La resemnare, la abandon, la sfarsit. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, aceste centre pentru batranii nimanui sunt parca file rupte din drame atemporale. Nu e intotdeauna asa

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

Cand spui azil, parca spui tristete. Multa, adunata in ani de truda, de nefericire, de resemnare si peste toate acestea, durerea abandonului. In cele mai multe centre pentru batrani abia daca mai zaresti un zambet. Parca oamenii de aici au uitat sa zambeasca, au renuntat sa mai traiasca. Pare dur, dar e realitatea celor mai multe camine in care batranii vin sa-si petreaca ultimele zile. Nu insa peste tot.

Ilie Bojar. A lucrat o viata intreaga la Ministerul Apararii si parca instinctul de aparare a altora nu l-a parasit. Are un nepot la care ar putea apela, dar stie ce povara grea e batranetea pentru el. Daramite pentru altii. Asa ca la 84 de ani s-a hotarat sa se retraga. A venit la centrul din Timisoara la recomandarea unui cunoscut. Se temea, ca toti batranii, ca odata ajuns intr-un centru de batrani, va deveni inca un numar intr-o statistica. Undeva, intre pereti reci si goi, fara ca cineva sa-l ingrijeasca. Apoi a auzit de azilul privat de la Timisoara. “Aici poti sa-ti faci niste analize, completare la ce am eu, avem doctori, nu pot sa fie doctorii decat asa cum este si localul, zic eu Eu decideam si fara sa vin pe-aici. De ce? Am convigerea ca de asta am nevoie”, a spus batranul.

Sunt 84 de batrani care traiesc aici. Sunt fericiti, sunt ingrijiti, sunt ceea ce cu siguranta in alte parti nu ar fi. Oameni. Pe holurile centrului s-au nascut si povesti de dragoste. Da, chiar si in toamna vietii, dragostea poate veni de acolo de unde nu te astepti. Cornelia Andrasiu putea sa-si duca batranetile acasa. Se obisnuise cu singuratatea. A fost vaduva 20 de ani. Apoi si-a cunsocut sotul. “Practic, in aer, in avion ne-am cunoscut. Am pastrat legatura, am vorbit telfonic, ne-am vazut si in sfarsit am ajuns aici. Pentru dansul, la inceput, am zis incerc. Mi-a fost greu, eu am fost 20 de ani singura. A fost foarte greu sa ma decid M-am convins ca intr-adevar e jumatatea mea de batranete si am hotarat sa vin cu dansul aici”, a explicat Cornelia Andrasiu.

Nunta au facut-o la centru. Personalul s-a ocupat special de toate pregatirile. “S-au casatorit doi locatari de-ai nostri. Le-am organizat o seara festiva, tort, artificii, a fost foarte frumos. Dansam mult si se simt bine cand dansam”, a declarat Florina Ionescu, proprietarul caminului privat.

Toti batranii de aici spun ca se simt ca intr-un hotel, nicidecum intr-un azil. Aici au parte de tratament medical non-stop. Pe langa activitatile de zi cu zi, oamenii beneficieaza de sala de sport, de piscina si chiar de jacuzzi. Pentru cei care au anumite dizabilitati, la centru exista kinetoterapeuti si fizioterapeuti care ii ajuta pe batrani sa se puna pe picioare.

Un singur lucru nu pot face cei de la camin. Sa micsoreze tarifele. Pentru serviciile oferite de oamenii de aici, sumele nu sunt deloc mari, insa sunt cu mult peste posibilitatile celor mai multi batrani. Preturile pornesc de la 2.000 de lei pe luna, dar, in functie de starea de sanatate si nevoile pacientului, pot ajunge pana la 3.500 de lei pe luna.