Captiv în propriul său corp, iar statul nu-i dă nici măcar o cartelă de metrou
Un înger se chinuie, captiv în propriul său corp, iar statul nu-i dă nici măcar o cartelă de metrou. La trei ani, Maria suferă de paralizie cerebrală. Nu se mişcă, nu vorbeşte. Părinţii ei îşi dau toţi banii pe şedinţe de kinetoterapie, iar de la stat nu primesc niciun ajutor. Chiar şi pentru o banală gratuitate la transportul în comun trebuie să facă zeci de drumuri umilitoare la primărie.
De Redactia Observator la 31.08.2014, 19:28
Un înger se chinuie, captiv în propriul său corp, iar statul nu-i dă nici măcar o cartelă de metrou. La trei ani, Maria suferă de paralizie cerebrală. Nu se mişcă, nu vorbeşte. Părinţii ei îşi dau toţi banii pe şedinţe de kinetoterapie, iar de la stat nu primesc niciun ajutor. Chiar şi pentru o banală gratuitate la transportul în comun trebuie să facă zeci de drumuri umilitoare la primărie.
De fiecare dată, aşteaptă un răspuns. Primeşte în schimb doar gângureli şi, câteodată, un zâmbet. Maria are trei ani. Dar nu vorbeşte. Iar mişcările îi sunt necontrolate. La câteva luni de viaţă, medicii i-au pus un diagnostic cumplit: paralizie cerebrală.
Părinţii au căutat o rezolvare peste tot în ţară şi chiar peste hotare. Deocamdată, însă, doar şedinţele de kinetoterapie o ajută pe Maria să îşi menţină, măcar puţin, mobilitatea. Dar, ca şi tratamentul, exerciţiile făcute cu un terapeut costă.
E mai mult decât câştigă, împreună, cei doi soţi. Iar statul e aproape orb la suferinţa unui înger. Tatăl Mariei a vrut să se angajeze ca asistentul ei personal, aşa cum îi permite legea. Ar fi câştigat, lunar în jur de 900 de lei pentru a o îngriji. Dar, pentru asta, ar trebui să aştepte.să moară un alt pacient cu handicap.
Chiar şi pentru o banală cartelă de metrou, pe care, teoretic, o primesc gratuit persoanele cu dizabilităţi, e nevoit să facă drumuri umilitoare până la primărie. Acolo, chiar şi cartelele se dau.pe preferinţe.
Dincolo de indiferenţa unor angajaţi ai statului, un suflet captiv în propriul corp se chinuie să supravieţuiască. Părinţii au primit până acum ajutor de la Biserică şi de la oamenii cu suflet mare. În ei, şi mai ales în Dumnezeu, îşi pun acum toate speranţele.
