Ceangăii din Dobrogea, o comunitate cu tradiții unice

Dobrogea este cunoscută pentru multiculturalitate. Zi de zi, aici convieţuiesc turci, tătari, aromâni, greci sau evrei. La 22 de kilometri de Constanţa însă, în localitatea Oituz, oamenii vorbesc, cu totul neașteptat, limba maghiară.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Dobrogea este cunoscută pentru multiculturalitate. Zi de zi, aici convieţuiesc turci, tătari, aromâni, greci sau evrei. La 22 de kilometri de Constanţa însă, în localitatea Oituz, oamenii vorbesc, cu totul neașteptat, limba maghiară. Sunt urmașii. ceangăilor din Bacău. Primii au ajuns în Dobrogea acum o sută de ani. Au format o comunitate unită şi astăzi de tradiţii unice.

În satul Oituz suntem în comunitatea de ceangăi din Dobrogea. Una care a păstrat de zeci de ani tradiţiile, portul, dar şi limba.

Una dintre tradiţiile care se păstrează cu sfinţenie în satul Oituz este aceea ca femeile să se strângă la şezătoare şi să cânte "ceangăieşte"

Povestea ceangăilor din Oituz, judeţul Constanţa, prinde contur la sfârşitul Primului Război Mondial. După ce mulţi au luptat pentru apărarea frontierei fostului Imperiu Austro-Ungar, regele Carol I a decis să împroprietărească 40 de familii ale eroilor originari din satul Luizi Călugăra, de lângă Bacău.

Trecuseră şase ani de la lupta sângeroasă din Oituz, Moldova, când zecile de familii au întemeiat o localitate cu acelaşi nume, în Dobrogea.

LAVINIA DUMITRAȘCU, istoric: În 1923 - 1924, vin şi se stabilesc în ceea ce numim astăzi Oituz, un cătun fac atunci. Şi numele localităţii vine de la Oituz. La început au stat în colibe, apoi şi-au ridicat case.

Odată cu înfiinţarea satului a fost ridicată, cu mari eforturi, ceea ce oamenii numesc inima comunităţii, biserica catolică. Făcută din chirpici pe o fundaţie nu prea solidă. În urmă cu câţiva ani a fost însă ridicat un nou lăcaş de cult.

Aici, comunitatea se strânge în fiecare duminică.

Angelica Adam a ajuns în Oituz acum 35 de ani, după ce s-a căsătorit. A ridicat o casă împreună cu soţul ei, iar nepoţii sunt cei pe care îi roagă să ducă mai departe tradiţiile.

ANGELICA ADAM, localnică: Astea le avem de când eram noi copii, să ştiţi. Astea le-am ţesut noi, le-am cusut noi.

Copiii ştiu poveştile trecutului de la bunici, înţeleg şi limba "ceangăiască", o maghiară veche, care a supravieţuit timpului, dar nu o vorbesc de teamă să nu fie judecaţi.

În satul dobrogean sunt acum 700 de oameni, însă doar 50 mai cunosc limba şi vor ca portul şi tradiţiile lor să fie duse mai departe.