Chiar și din izolare, credincioșii bat toaca

N-au voie să se mai întâlnească pe uliţele satului, dar ştiu să comunice între ei şi altfel. Bătând în toacă. Este obiceiul păstrat cu sfinţenie de localnicii unei comune din Caraş-Severin.

• Tânăr răpit cu duba din parcarea unui bloc din Bucureşti. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• Craterul din Slănic are 15 m adâncime, cât un bloc de cinci etaje. Groapa ar fi trebuit să fie astupată azi-noapte, dar nici urmă de muncitori

• Obiceiul este păstrat de localnici
• Este o formă de comunicare la distanţă

N-au voie să se mai întâlnească pe uliţele satului, dar ştiu să comunice între ei şi altfel. Bătând în toacă. Este obiceiul păstrat cu sfinţenie de localnicii unei comune din Caraş-Severin. În mod normal, cântatul la toacă face parte din tradiţiile de Săptămâna Mare. Mai nou este şi o metodă prin care oamenii izolaţi reuşesc să se simtă mai aproape unii de alţii.

În săptămâna mare, sătenii din comuna Goruia din Caraş Severin erau obişnuiţi să se vadă zi de zi pentru a se pregăti de marea sărbătoare a Învierii. Epidemia îi ţine acum departe unii de alţii. Totuşi, reuşesc să comunice între ei într-un fel aparte. Prin toacă.

Sătenii sunt obişnuiţi. Un localnic începe să bată toaca, sunetul ei este preluat de alt vecin care începe să bată şi el, iar în cel mult o oră, sunetul bătăilor se aude în tot satul.

Valentin, localnic: Toaca din salcâm uscat sună cel mai bine. Ciocanele se fac din ulm, că nu se sparg.

Obiceiul dialogurilor la toacă este unul vechi. Bătaia în toacă nu este un lucru uşor. Dar, cu răbdare, cei mici deprind meşteşugul de la cei mai mari.

Valentin, localnic:  Încep să învăţ copiii şi, dacă dă Dumnezeu, şi nepoţii.

În acest an, oamenii își vor respecta traditiile acasă. Nimeni nu are voie să scoată toaca din curte.

Bunică: La cimitir să batem toaca, mergeau copiii din sat, dar acum cu boala asta nu ne mai putem duce. Facem în curte, şi batem toaca, dăm de pomană şi gata.

Damaschin Tătaru, preot: Rugăm pe credincioşi să fie împreună cu noi. Atunci când noi chemăm din uşile împărăteşti credincioşii să aprindă lumina. Să aprindă şi ei lumina. La fereastră, iar cei care au posibilitatea, la casă, să facă focul în curte, să aprindă lumânările şi să plângă acolo împreună cu noi aici popa plânge.

In noapte de Inviere, oamenii vor aprinde lumanari pe care le vor pune la ferestre si vor canta impreuna cu preotii de la televizor "Hristos a Înviat".