Condamnați la izolare: deținuții eliberați, respinși de societate, neglijați de stat

În România, persoanele cu probleme penale nu au prea multe şanse să-şi refacă viaţa. Cei eliberaţi din închisoare se lovesc mai întâi de zidul respingerii.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

În România, persoanele cu probleme penale nu au prea multe şanse să-şi refacă viaţa. Cei eliberaţi din închisoare se lovesc mai întâi de zidul respingerii din partea societăţii, apoi din partea angajatorilor privaţi. Teoretic, măcar statul ar trebui să le întindă o mînă. Practic, autorităţile nu-i pot sprijini nici măcar cu o îndrumare.

Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă ar trebui să reprezinte liantul de bază între persoanele fără un serviciu şi cei care caută angajaţi.

Consilierea profesională constă într-un dosar plin cu numere de telefon, de cele mai multe ori, inutile.

Statul acordă, totuşi, beneficii pentru angajatorii care acceptă să ofere de lucru celor din categorii sociale. speciale.

În 2016, doar 10 foşti condamnaţi din toată ţara au reuşit să-şi găsească de muncă cu sprijinul ANOFM. Anul acesta, 14. Statul nu-i ajută să-şi refacă viaţa nici măcar pe condamnaţii care ar putea, la rândul lor, să creeze locuri de muncă pentru alţii.

O analiză la rece ne arată că rezultate mult mai bune de corecţie sunt în cazul persoanelor care au fost pedepsite. în libertate. La Direcţia de Probaţiune, 550 de consilieri au în grijă peste 82.000 de oameni cu probleme penale care au fost condamnaţi cu suspendare sau supraveghere. Ei au şansa de a munci la peste 5.000 de instituţii private şi de stat, sunt obligaţi să urmeze cursuri de formare profesională sau să participe la programe sociale şi terapeutice.

Pentru ca România să nu fie condamnată la CEDO, Ministerul Justiţiei a trimis acasă mai repede peste 700 de condamnaţi pentru infracţiuni grave. Tudorel Toader a anunţat şi că vor fi construite două noi penitenciare. Nimic însă despre reintegrarea socială.