Crina, eleva premiantă care învață la lumânare și merge 4 km pe jos, până la școală

Crina, o elevă de 13 ani, oferă o lecţie de curaj şi voinţă. Este premianta şcolii, deşi s-a născut într-o casă fără curent electric şi învaţă la lumina lumânării. Drumul ei spre şcoală înseamnă patru kilometri străbătuţi pe jos, indiferent de anotimp.

• "Hristos a Înviat!" Bisericile din țară, neîncăpătoare în Noaptea de Înviere. Mii de credincioşi au primit Lumina Sfântă în suflete şi în case

Crina, o elevă de 13 ani, oferă o lecţie de curaj şi voinţă. Este premianta şcolii, deşi s-a născut într-o casă fără curent electric şi învaţă la lumina lumânării. Drumul ei spre şcoală înseamnă patru kilometri străbătuţi pe jos, indiferent de anotimp. Trăieşte într-un sat braşovean, nu foarte departe de oraş. Foşti profesori au vrut să vadă cum reuşeşte eleva să învingă toate barierele. Şi au vizitat casa izolată între dealuri. Povestea Crinei Muntean i-a impresionat. 

Sub lumina de un galben-palid a lumânării, Crina îşi pregăteşte temele împreună cu fosta ei învăţătoare. În satul dintre dealuri, aflat la nici 30 kilometri distanţă de Braşov, în casa acestei familii cu cinci copii nu există nici curent electric, nici alimentare cu apă.

Îmi e dragă pentru că știu cât învață și știu cât își dorește să-și facă părinții mândri și știu cât își dorește, nu să plece de aici, ci să zboare către un viitor mai bun - Alina Maria Durbacă, fosta învăţătoare a Crinei

Nu are destule lumânări pentru a învăța cât dorește

În fiecare dimineaţă, cu rucsacul în spate, Crina coboară dealurile ca să ajungă la şcoală. Merge 4 kilometri pe jos, indiferent de anotimp. Nu se plânge şi îşi face timp să înveţe până la apusul soarelui. Lumânările nu ajung întotdeauna pentru câte ore ar vrea să citească eleva de clasa a şaptea.

 Pentru mine Crina a fost o lecție de viață și încă este. Am urcat în deal și m-au durut picioarele până sus, iar Crina face drumul asta în fiecare zi, fără să se plângă - Alina Maria Durbacă, fosta învăţătoare a Crinei

După şcoală, fata de 13 ani adună fânul, aduce apă de la izvorul dintre dealuri, merge cu oile la păscut sau cară găleţi cu apă pentru miei.

Disciplinată şi modestă, Crina mulţumeşte pentru ce are

După muncă, fraţii se adună în jurul unui lighean cu apă aşezat pe un scaun din lemn. Şi dau din mână în mână o bucată minusculă de săpun. E vremea mesei. Pâinea e făcută în casă, carnea şi ouăle sunt din producţia micii ferme de care au grijă părinţii şi copiii lor. Până şi hainele sunt cusute în casă, inclusiv cele pe care familia le îmbracă de sărbători.

Răsfăţul serii pentru copiii care au muncit o zi întreagă nu e un desert pretenţios. E făcut de mama şi e primit cu bucurie.

Pe umerii de copil ai Crinei s-au aşezat deja visuri mari. Vrea să studieze la oraş, apoi să se întoarcă în satul unde s-a născut ca să le facă părinţilor viaţa mai uşoară.

În România, există zeci de mii de familii care nu au casele luminate. Cele mai multe locuiesc în zone izolate, unde curentul electric nu va ajunge prea curând.