"Dă mai departe" : Povestea celor opt care dorm într-un singur pat
Când n-ai după ce bea apă, zâmbetul îţi îngheaţă în uitare. Aşa că nu e de mirare că o pungă de pufuleţi poate fi dorinţa cea mai arzătoare de Crăciun a unui pui de om.
De Redactia Observator la 24.12.2013, 20:20
O pungă pe care ar împărţi-o, în orice moment, cu cei din jurul lui. Pentru că aşa sunt copiii săraci. Cu inima deschisă şi cu sufletul cald. La sute de kilometri distanţă, două familii cu 8 copii trăiesc fără să ştie aceeaşi poveste. O poveste în care dragostea înlocuieşte banii.
Aţi spune că sărăcia lucie are puterea să ştirbească inocenţa oricărui copil. Totuşi, soarta nu e dreaptă întotdeauna şi ia cu amândouă mâinile.
Opt într-un singur pat!
Șase frați și două pisici. Așa e desenat universul familiei Gheorghe. În singurul pat, în care dorm cu mama lor, copiii împart alinarea, așa cum fac și cu pâinea.
"Încăpem în acest pat toţi. De când mi-a murit soţul, e şi mama cu noi", spune Andreea Gheorghe, mama copiilor.
Soţul nu mai e de șase luni. Inima i-a cedat mult prea devreme. Petruța, copil de noua luni, n-are cum să înțeleagă. Sânul mamei și o folie lucioasă de staniol par să îi ofere toată fericirea din lume.
Pe care o împarte, necondiționat. Toţi desfac pachetul bebeluşului, Larisa râde. Așa cum face și cu primul ei cadou de la Moș Crăciun.
"Ei se gândesc numai la jucării. Vine Moşul, trebuie să le faci multe cadouri, că sunt copii", zice mama.
În lipsa jucăriilor adevărate, pisicile devin jucării
În lipsă, s-au învățat cu jucăriile vii. Frații mai mici și pisicile fără nume pentru care se găsește, oricând, loc în pat. Păpușile și mașinuțele noi sunt o sursă nebănuită de fericire, așa că cei mici le strâng la piept sau le pun repede înapoi în cutii. Ca să nu le piardă, cum l-au pierdut pe tata.
"N-au încălţăminte, n-au aia. Uite cu ce încălţăminte umblă copiii! Mai poartă unul de la altul. Când vrea ăsta să iasă afară, ia de la celalalt. şi tot aşa", explică Andreea Gheorghe.
Pământul e rece. Iar patul pare să fie singurul loc în care copiii își găsesc liniștea.
"Pentru noi nu mai sunt sărbători acum. Mai ales pentru mine una nici nu mai există sărbători", spune, tristă, mama.
Tristeţea se vede în oglindă! Dar Moşul le-a adus zâmbete
În alt colț de țară, alți frați au uitat ce înseamnă Crăciunul. Acum doi ani, tatăl lor a plecat de acasă și nu s-a mai întors.
"Dacă suntem amărâţi, se ducea şi el după fier. Şi acolo, pe punte, l-am aşteptat să vină acasă, cu fier. L-am găsit mort", spune o altă mamă, la fel de îndurerată şi chinuită.
Sunt opt la număr, dar doar patru au rămas sub aripa mamei, lipsită de putere în fața sărăciei. Așa că nici cei mici nu se mai așteaptă la aproape nimic.
Anul ăsta, Moșul a înțeles că ei trebuie să zâmbească din nou. Jucăriile nu le țin de cald, dar îi ajută să uite, pentru o clipă, că norocul nu e de partea lor.
Unele jucării din cutii au învățat, mai demult, și alți copii să simtă bucurie. Cristi se joacă cu cubul Rubik, care e cam "muncit".
Copii mai norocoși, care le-au iubit, iar acum vor să le împartă cu cei care au nevoie.
