Drumul spre școală, o aventură pe munte pentru trei elevi din comuna Cornereva

Înapoi la şcoală! E-aproape gata vacanţa. Elevii se-ntorc în bănci în mai puţin de o săptămână. Unii vor învăţa în şcoli ca-n vest, dacă autorităţile s-au îngrijit de ele.

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

Înapoi la şcoală! E-aproape gata vacanţa. Elevii se-ntorc în bănci în mai puţin de o săptămână. Unii vor învăţa în şcoli ca-n vest, dacă autorităţile s-au îngrijit de ele. Alţii, printre saci de moloz, pentru că lucrările nu vor fi gata pe 10 septembrie.

De patru ani, Marilena Drăghicescu porneşte în fiecare luni dimineaţa din comuna Cornereva către satul izolat Dobraia. Are de parcurs mai bine de 12 kilometri. Cei mai mulţi, pe jos. 

Marilena Drăghicescu, invatatoare: "Pe perioada verii e binisor, aş putea spune, pentru că mai pot circula şi cu masina de teren, cu care fac aproximativ 1 ora jumate, 2 ore. Pe perioada iernii, o să trebuiască să fac naveta pe Herculane, de jos, nu e foarte mult, vreo 6 kilometri, dar se merge doar prin padure."

Tot în şir indian merg şi copiii spre şcoală. 

Elevii Marilenei, Maria, Ionela şi Denis încep anul acesta clasa întâi, clasa a treia şi clasa a patra. Se întâlnesc cu doamna învăţătoare la biserica din Dobraia şi urcă împreună până la şcoală. 

Arată ca o sală de clasă dintr-o şcoală de la oraş. Elevii au calculatoare, imprimantă, proiector. Diferenţa este, însă, că doamna învăţătoare, iarna, trebuie să mai bage şi câte un lemn pe foc.

Denis este cel mai îndrăzneţ din clasă. Are 10 ani şi merge pe jos o oră, ca să ajungă la cursuri. 

Lumină au de la panourile solare, iar toaleta este încă în spatele curţii. Cu toţii spun, însă, că locul lor este minunat.

La anul vor rămâne doar cele două fete, pentru că Denis va pleca la gimnaziu. Şi dacă nu mai vine niciun copil, şcoala se va închide în următorii ani, iar învăţătoarea îşi va pierde locul de muncă. Aşa s-a întâmplat, anul trecut, şi la Ineleţ, cel mai izolat cătun din Cornereva. 

Drumul spre Ineleţ merge, practic, printre nori. 

E una dintre cele patru căi de acces spre cătun. Cea mai folosită, însă, este o scară de lemn, prinsă pe un perete vertical din calcar.

Sus sunt mai puţin de 100 de oameni. Şi o şcoală părăsită. Pe doamna Icoana am găsit-o lângă casă. Are 81 de ani şi iubeşte liniştea.

Fiica ei, Elena, a avut grijă de şcoala din Ineleţ aproape 10 ani. Acum, face doar curat, din când în când, în clădire. 

Iar ultima serbare a avut loc în vara anului 2016.

Aproape jumătate din şcolile României sunt în mediul rural. În timp ce unii copii urcă kilometri întregi, pe munte, să înveţe, în fiecare an, 50.000 de elevi abandonează şcoala. Renunţă la cursuri din cauza sărăciei. Şi a faptului că, în astfel de zone, hrană e mai importantă decât cartea. Copiii din Dobraia şi învăţătoarea lor, Marilena Drăghicescu, sunt un exemplu că se poate.