La etajul 1, într-un apartament din București, puteţi vizita muzeul Micul Paris (Video)

Uităm să privim în jurul nostru. Uităm să trăim, de fapt, avem din ce în ce mai puţine momente de relaxare, iar ieşirea din cotidian înseamnă în general să mergem la un bar, la o terasă.

• 18 județe intră sub cod galben de ploi și vijelii. Zonele vizate de instabilitate atmosferică

Uităm să privim în jurul nostru. Uităm să trăim, de fapt, avem din ce în ce mai puţine momente de relaxare, iar ieşirea din cotidian înseamnă în general să mergem la un bar, la o terasă. Dar nici atunci nu ridicăm ochii din telefoane. Dacă am face-o, poate am mai descoperi una alta, locuri în care chiar merită să ajungem.

Colega noastră, Francesca, a luat echipa de filmare şi s-a oprit direct în Centrul Istoric, într-una din clădirile vechi de acolo. La etajul 1, într-un apartament practic, găsim muzeul Micul Paris.

Unde a ajuns echipa Observator, timpul pare să se fi oprit în loc. Şi nu oricând, ci în cea mai frumoasă perioadă a Bucureştiului. Muzeul "Micul Paris" este aproape singurul loc din centrul istoric al Capitalei care mai vorbeşte despre istorie. 

Eugen Ciocan: Este o oază în mijlocul centrului istoric, unde, zic eu, ieşim din prezentul ăsta atât de prozaic al Bucureştiului şi intrăm într-o fereastră de timp, în acea perioadă dintre războaie, când Bucureştiul a căpătat această denumire frumoasă, micul Paris. 

V-aţi dat seama deja că gazda noastră este cu adevărat pasionată de ceea ce face. O simţi chiar şi privindu-l cum păşeşte încet prin saloanele pe care el însuşi le-a amenajat, cu gustul rafinat caracterstic până la urmă acelor ani. Ne-a povestit de ce Bucureştiului i se spunea Micul Paris. Apoi despre revoluţia pornită de intelectualii români şcoliţi în Franţa şi, mai ales, despre bucuria de a trăi a străbunicilor noştri. 

Reporter: Vorbind despre acele influenţe franceze, suntem într-un salon...

Eugen Ciocan: "A la francaise", aşa îi spunem noi. Salonul francez. Madam Bovary l-am supradenumit noi, că bovarismul e al nostru, al tuturor. Astea sunt şi componentele pe care încercăm să le punem în practică în muzeu. Aici este salonul francez cu mobilier, cu tot ce însemană, cu o splendidă oglindă de colecţie rococo. Cu o aluzie la ritualul luatului mesei care însemna mai mult decât a te aşeza şi a mânca un hamburger, ci însemna a te aşeza la un exerciţiu de stil. Viaţa, în general, era marcată de dorinţa de frumuseţe, nu de confort sau decelerare. 

Reporter: Şi alături avem un salon cu alte influenţe. 

Eugen Ciocan: Prin contrast, alături avem salonul oriental. Stil care aici se împletea cu tot importul de estetică franţuzească. Este o colecţie particulară, rodul unei pasiuni de 20 şi ceva de ani. Noi am început să strângem  în jurul vizitei la fotograf, pentru că totul a pornit de la fotocabinet. Aici e zona de colecţie propriu zisă. Sunt două încăperi cu exponate., una dedicată predilect modei iar cealaltă dedicată artei locuirii, pentru că a locui nu era un fapt de zi cu zi, ci era o artă. Savoir vivre i se mai spunea.  Toate obiectele, toată vestimentaţia, pălării, mănuşele, tot ce se vede, sunt autetntice. nu avem nimic replicat. Totul este din epoca si este din România. 

Reporter: Eu sunt curioasă care este reacţia oamenilor care intră aici. 

Eugen Ciocan: Eu am şi zis că aş face o mică instalaţie artistică. Peste tot e wow, wow, wow dar există şi un ultim wow pentru că pe traseu există şi o băiţă în stilul epocii care este o băiţă nu e mare lucru dar toată lumea este wow. Deci, reacţia lumii este o stare de interjecţie, de mirare pentur că nu vezi în România un muzeu atât de scenografiat. 

Scenografie, obiecte pe care le poţi atinge şi o muzică perfect aleasă. Te simţi mai puţin vizitator şi mai mult un personaj dintr-un roman. Interbelic, desigur. Iar dacă vrei să imortalizezi cum trebuie clipa, mai poţi face ceva. Să pleci acasă cu o fotografie bună de pus în ramă. Muzeul îţi oferă şi outfit-ul potrivit, poza este făcută cu un aparat "de modă veche" şi pictată manual! Adică ceva ce nu mai găseşti poate niciunde în Europa. 

Reporter: Cum află oamenii de existenţa voastră şi de ce le aduceţi? 

Eugen Ciocan: Păi, o mare artă este să ştii să cauţi, dar află de pe siteurile internaţionale. Bucureştiul nu are o centralizare efectivă a obiectivelor. Municipalitatea, de pildă, în aceşti doi ani nu a venit să ne întrebe ce faceţi voi aici de toată lumea vorbeşte? Bine, nu cred că ar face ceva, municipalitatea ar veni cu pretenţii. Dar cel mai important este că suntem pe acest site internaţional, singurul muzeu din Bucureşti cu 5 stele pline.