Familia lui Ionuţ Gologan, între disperare şi resemnare

Între disperare şi resemnare e familia lui Ionuţ Gologan, românul condamnat la moarte in Malaezia pentru trafic de droguri. Tatăl şi bunica tânărului se agaţă de o ultima speranţă: o cerere de extrădare pe care Ministerul de Externe a trimis-o omologilor asiatici.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

 Avocatul acestuia e, însă, pesimist în ceea ce priveşte şansele de reuşită. Iar clepsidra timpului se scurge agonizant de repede pentru Ionuţ Gologan. Instanţele malaeziene nu ştiu de milă în cazul traficanţilor de droguri.

Acasă, în Telega, durerea şi neputinţa aproape că i-au furat vederea bunicii. Bătrâna abia distinge forme, dar spune că tot ce-şi mai doreşte acum este să îşi ştie nepotul în România.

Fiecare clipă care trece e ca un nou ac înfipt adânc în sufletul femeii. De jumătate de an citeşte şi reciteşte scrisorile pe care Ionuţ i le trimite din spatele gratiilor.

Cuvinte care o răscolesc, dar care îi dau curaj tatălui. Omul speră că autorităţile malaeziene vor da dovadă de clemenţă şi vor accepta extrădarea copilului său. Realitatea nu e echivalentă, însă, cu speranţa spune avocatul tânărului.

Peste două zile ar trebui să existe o întâlnire între familia lui Ionuţ şi reprezentanţii Ministerului de Externe. Şansele sunt aproape infime, însă. În ultimii trei ani nicio ţară nu a reuşit să înduplece autorităţile malaeziene sa accepte o astfel de extrădare.