ÎMPARTE SPERANŢA - O campanie Observator! Episodul 3: Doi frați preoți, din Teleorman, au ridicat de la zero un centru pentru copiii săraci
Au avut doar voinţă şi dorinţa de a face bine. Au pornit de la zero şi au reuşit să ajute sute de suflete care s-ar fi pierdut într-o mare de nepăsare, sărăcie şi indiferenţă. Doi fraţi din Teleorman, preoţi în comune apropiate, au înţeles că menirea lor pe lume e să împartă speranţă. Şi marea lor satisfacţie e că după ani de muncă, puştii pe care i-au ajutat să se ridice, să-şi facă un rost în viaţă, se întorc să-i ajute pe cei care acum au nevoie de sprijin.
De Redactia Observator la 13.04.2017, 12:29
Au avut doar voinţă şi dorinţa de a face bine. Au pornit de la zero şi au reuşit să ajute sute de suflete care s-ar fi pierdut într-o mare de nepăsare, sărăcie şi indiferenţă. Doi fraţi din Teleorman, preoţi în comune apropiate, au înţeles că menirea lor pe lume e să împartă speranţă. Şi marea lor satisfacţie e că după ani de muncă, puştii pe care i-au ajutat să se ridice, să-şi facă un rost în viaţă, se întorc să-i ajute pe cei care acum au nevoie de sprijin.
Două parohii. Doi fraţi. Preoţi. Şi sute de copiii cărora, cei doi părinţi le fac viaţa mai uşoară. În două sate din Teleorman, fraţii împart speranţă, zi de zi.
Şi nu cer nimic în schimb.
Au reuşit să ridice, de la zero, din donaţii, două centre pentru copii, unde însă îi primesc şi pe adulţii care vor să-şi astâmpere foamea.
Mica biserică din Lada e plină ochi. Are 200 de ani, iar pictura abia se mai distinge. Zeci de copii stau pe jos sau în braţele adulţilor şi ascultă slujba.
În fiecare zi de sărbătoare vin să se roage.
Nu cer multe. Pentru ei o masă caldă, în fiecare zi, şi o vorbă bună sunt adevărata avere.
Părintele Florin Radu i-a luat sub aripa lui. Peste o sută de suflete îşi găsesc alinare în centrul ridicat în apropierea bisericii.
La nici zece kilometri, în Negreni de Sus, părintele Cristian Danu repetă cu cei mici Prohodul Domnului, slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos.
Timizi, copiii încearcă să ţină tonul. Până la Paşte trebuie să înveţe cel puţin câteva strofe. Părintele se bazează pe ei.
Unii abia ştiu să citească, dar repetă după cei mai mari. Alţii au deja experinţa slujbelor şi li se pare floare la ureche.
50 de copii vin în fiecare zi ca să mânânce la cantina deschisă de preot. Părintele şi-ar dori să le poată împărţii mai mult, dar are nevoie de ajutor.
După slujbă în centrul din Lada rămân puţini copii. Sunt pasionaţii de desen, care vor să înveţe cum se pictează icoanele. Se asează la o masă lungă şi ascultă cu atenţie sfaturile profesorului.
Primesc teme, pe care le rezolvă cu plăcere. Astăzi au primit sarcina de a scrie o compunere despre ce înseamnă o icoană.
Andreea este în clasa a şasea. Vine în fiecare zi la cantină, apoi îşi face temele la centru. Are planuri mari pentru viitor şi nu e de mirare că părintele a inspirat-o în alegere.
Rând pe rând, copiii preotului Cristian Danu, intră în cantină. Pentru mulţi e prima şi singura masă a zilei.
Mănâncă cu poftă, iar unii cu sfială îi cer părintelui câte o porţie în plus, pentru mai târziu sau ca să o ducă părinţilor.
În ochi li se citeşte recunoştiinţa. Părintele se plimbă printre ei şi uneori şi-ar dori să-i ajute mai mult.
La centrul din Lada nimic nu e gratis, până la urmă. Cine primeşte ajutor, oferă ajutor. Preotul cultivă legume şi se mândreşte cu serele lui.
Nevoile sunt multe, însă cei doi preoţi nu se plâng. În cele mai grele clipe, când au crezut că nu vor răzbi, au primit ajutor. Ştiu că de munca lor depind vieţile copiilor, aşa că nu se vor opri.
Părintele Florin Danu şi-ar dori să termine construcţia bisericii mari, pentru ca oamenii să nu mai stea înghesuiţi la slujbă. Dar e bună şi cea mică, e casa lor şi e mereu plină.
Înconjuraţi de copii, cei doi fraţi săvârşesc minuni şi mulţumirea lor cea mai mare e când când văd că puştii ajutaţi reuşesc să stea pe picioarele lor.
