Împarte speranța! Un preot adăposteşte 300 de copii abandonaţi de părinţi, dar şi părinţi părăsiţi de copii

Acum trei ani, urca Apusenii înzăpeziţi şi abrupţi ca să ţină o slujbă de pomenire pentru sufletele pierite ale pilotului Adrian Iovan şi studentei Aura Ion. Spune că preoţia e o misiune. A ridicat în timp record o mănăstire în care adăposteşte 300 de copii abandonaţi de părinţi şi părinţi abandonaţi de proprii copii.

• China îi dă replica lui Trump. Anunţă tarife vamale de 34% la toate produsele americane începând cu 10 aprilie

Acum trei ani, urca Apusenii înzăpeziţi şi abrupţi ca să ţină o slujbă de pomenire pentru sufletele pierite ale pilotului Adrian Iovan şi studentei Aura Ion. Spune că preoţia e o misiune. A ridicat în timp record o mănăstire în care adăposteşte 300 de copii abandonaţi de părinţi şi părinţi abandonaţi de proprii copii.

Este un părinte penru care dragostea de oameni e mai presus de orice. Pentru ei, preotul Vasile Crişan împarte speranţa zi de zi la mănăstirea luminată din Dumbrava, judeţul Alba. 

Iepuraşul în iarbă doarme şi visează.

E săptămâna luminată în dumbrava copiilor Maicii Domnului. Aşa li se spune aici. Câteva zeci, tocmai s-au întors de la şcoală, unde au făcut."Foarte Bine", după cum ne şi demonstrează.

Ouă roşii, bombonele, ciocolată, acadele.

Meniul din poezia copiilor e numai de Paşti. Azi se mănâncă de post, în trei ture. Primii intră cei mici, când e şi cea mai mare zarvă.

Că n-au mama lângă ei, vă daţi seama. Ai mei sunt mari şi vor la mama. Ce să faci. Ei n-au nicio vină.

Mami Maria plânge de cum vine vorba. Copiii le spun "mami" doamnelor de la bucătărie pentru că doar ele sunt acolo să audă. Iar ele încearcă să-i mângâie, câte un pic, pe fiecare.

În cealaltă aripă a clădirii, după ce şi-au mâncat jumătatea de portocală, copiii de clasele a doua şi a patra au început meditaţiile. Le ţine doamna Veturia, pensionată de 10 ani dar la fel de pasionată.

Petrică şi Roxana sunt gemeni şi mai au trei fraţi la Dumbrava. Ea vrea să se facă gimnastă sau. doamnă de sport. El nu ştie încă ce vrea. Poate le mai vin idei în vacanţele în care îi duce în fiecare an, pe toţi, Părintele.

Vă întrebaţi, probabil, cine e Părintele.

Noi l-am cunoscut acum 3 ani, pe creasta Apusenilor. Se ruga pentru sufletele celor morţi în accidentul aviatic.

Din moment ce ne-am înrolat la această misiune. Că preoţia nu e o meserie, e o misiune la care ne-a chemat Dumnezeu.

Iar misiunea lui e să aibă grijă de copiii Maicii Domnului.

Fiecare are câte ceva să-i spună, să-i arate, sau un obraz pe care ar vrea să-l ţină, măcar un pic, lipit de al lui. Mulţi copii îl trag de barbă ca şi cum ar fi Moş Crăciun.

Sergiulică are acum 20 de ani şi nu mai poate pierde vremea la joacă, în curte. Se pregăteşte pentru Bacalaureat. Vrea să respecte, cumva, şi ultima dorinţă a mamei pe care a văzut-o de vreo trei ori.

A fost abandonat când era doar un bebeluş. După 20 de ani, se va înscrie la asistenţă socială şi dacă nu reuşeşte, o să de la teologie ortodoxă.

Liniştită că Sergiu îşi vede de treaba, doamna Amalia acceptă invitaţia la biliard. Aşa a făcut şi în 2001. Doar că atunci s-a "autoinvitat". I-a iubit pe copii dinainte să-i cunoască.

Pe doamna Amalia o pomeneşte mereu şi Sebastiana. De la 5 ani trăieşte la Mănăstire. Acum are 23 şi e brutăreasă. Părintele a fost ingenios şi a cumpărat cuptoare de panificaţie, ca să nu se irosească făina primită.

Doamna Victoria face şi ea naveta două zile pe săptămână. Voluntar, desigur.

Aici, la Dumbrava e multă grijă pentru detalii, pentru curăţenia de trup, de suflet, şi din ogradă. Maicile vopsesc în alb trunchii de copaci ori prăşesc florile.

Au plantat deja ceapa şi merii au înflorit. La toate ajută şi copiii.

Mănăstirea e ticsită în toate zilele de sărbătoare şi nimic nu s-a construit decât cu voia oamenilor. Recent, o singură familie a suportat toate costurile înălţării noii Catedrale care îl aşteaptă pe Înaltpresfinţia Sa Patriarhul Daniel să o sfinţească.

Proiectul a costat peste un miliard de lei, dar arhitectul l-a făcut gratis. Catedrala este extrem de luminoasă, iar Părintele a avut ideea să fie şi singura în care Maica Domnului şi Iisus îi aşteaptă pe oameni cu braţele deschise.

La zidurile Mănăstirii, au pus umărul îndeosebi oameni din fotbal.

Chiar sunt şi copii talentaţi printre ei, e un pic mai greu să-i luăm din activităţile lor să-i ducem la antrenament, dar cred că în viitorul apropiat se va întâmpla.

Deocamdată, fostul abitru organizează în fiecare sâmbătă meciuri la Dumbrava. Dragostea pentru ceilalţi e mai presus însă decât iubirea pentru sport.

Cu câteva zile în urmă a fost ziua mea şi toţi copiii mi-au cântat la mulţi ani. Şi mai emoţionant moment decât 100 de copii care îţi cântă la mulţi ani cred că nu este.

Seara se lasă liniştea în Dumbravă. Pe una dintre cărări, doi soţi de vârsta a treia se duc la Slujba Deniilor.

10 copii au împreună, iar unul e chiar Maica Stareţă. Domnul Traian a avut numai unul.

Soţia lui a murit iar băiatul, moştenitorul casei, n-a mai găsit loc în ea şi pentru tatăl lui.

Măcar aici e grădină mare şi are unde să se plimbe până o vrea Dumnezeu. Ca el sunt câteva zeci în căminul din complex.

Vizavi, e căminul cel nou al fetelor mari.

Ar fi putut să fie un părinte simplu. Dar misiunea lui a fost mai importantă de atât. Când nu e cu copiii, aleargă de la un credincios la altul.

Unii stau la coadă cu orele ca să-i asculte.

Şi mulţi găsesc aici siguranţa de care au nevoie. Pe unii, Părintele nu-i poate ajuta. trebuie să se ajute întâi singuri.

Dar îi ascultă şi pe ei şi când se încarcă prea mult cu necazul omului, se descarcă prin rugăciune şi, mai ales, prin dragoste.