Într-un sat din Iaşi, patru copii orfani se gospodăresc singuri, ca nişte oameni mari!

Moartea le-a răpit ambii părinţi. Destinul le-a răpit copilăria. Patru fraţi orfani cresc singuri într-un sat din Iaşi.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Singuri îşi cresc animalele rămase de la tatăl lor, care a murit anul trecut, de Paşte. Pe mamă au pierdut-o cu 10 ani în urmă.

Cel mai mare dintre fraţi a renunţat la şcoală, ca să-şi îngrijească familia. Iar cel mai mic a renunţat la visuri.

Într-un colţ de casă, Andrei ne arată frânturi din copilăria lui. Un tablou de familie din care destinul i-a răpit, necruţător, doi oameni. Şi pe mama, şi pe tata.

Nu-şi permite să zâmbească. La 16 ani, el e bărbatul în casă. Pe el se bazează trei fraţi mai mici.

În bucătărie, Alexandra pregăteşte masa pentru fraţii ei. Tot nevoia a învăţat-o să fie mamă pentru Cătălin şi Petre.

După masă şi după lecţii, cei patru fraţi ies în ogradă. Nu la joacă, ci la muncă. Au de hrănit o vacă, o iapă şi 14 oi. Îşi împart rapid sarcinile. 

La 10 ani, Petrică nu ştie cum e să doarmă în braţele mamei. Cea care i-a dat viaţă s-a stins la 40 de zile de la naştere, după o complicaţie. Iar fără tată a rămas anul trecut, de Paşte, când bărbatul a fost găsit fără viaţă, inexplicabil, pe câmp.

Îşi înghite cu greu lacrimile. Se consolează cu gândul că e aproape de fraţii lui. Că n-au fost despărţiţi de autorităţi. Au rămas împreună şi sunt fericiţi. Chiar dacă şi-au pierdut părinţii şi copilăria.

Chiar dacă, în lipsa unui reprezentant legal, nu primesc nici măcar alocaţie. Se au unul pe altul.