Observator Special: Poveste incredibila: Isi cauta fiul disparut de 7 ani, intr-un labirint de indicii si marturii

Lupta, cauta, intreaba, spera. E povestea unei mame care de sapte ani traieste drama aceleiasi zile. Ziua in care copilul ei a fost parca inghitit de pamant. De-atunci, femeia rataceste intr-un labirint de indicii si marturii.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Baiatul ei a fost vazut cersind prin Bucuresti. Ba chiar i-a transmis un mesaj mamei ca daca incearca sa scape, va fi ucis. Sa scape de unde? Sa scape de cine? Cine vrea sa-l ucida? Sunt intrebarile la care nici Politia nu a gasit un raspuns.

E o zi trista si innorata in Costinesti. Valuri reci se sparg pe nisipul pustiu. Pe plaja nu e nimeni. Nimeni, mai putin o femeie care cade in genunchi pe nisipul ud si se roaga. Se roaga pentru fiul ei, disparut de aproape 7 ani. Disparut din locul in care femeia ingenuncheaza si se roaga. Se roaga pentru Robert, fiul ei.

Drama familiei Neghina a inceput in 2006. Se pregateau pentru un sezon plin. In fiecare an, inchiriau cateva camere din casa lor din Costinesti turistilor. “A plecat la gara sa astepte niste turisti, ca tinem turisti in gazda. Si trenul a avut intarziere”, povesteste Elena Neghina, mama baiatului.

Era prima zi de vara. Ziua Copilului. Robert si prietenul lui n-au vrut sa astepte sub soarele arzator un tren care nu stia cand ajunge. Asa merg trenurile spre litoralul romanesc. Au decis sa plece la plaja, sa faca o baie.

Avea sa fie ultima zi in care cineva l-a mai vazut pe Robert. Nimeni nu stie ce s-a intamplat atunci pe plaja. Era prea aglomerata. Prietenul lui l-a pierdut din priviri. A crezut ca Robert a plecat spre casa. Cerul prevestea o furtuna. Asa ca pustiul a strans prosoapele si a plecat. Acasa la Robert, mama lui deja incepuse sa se ingrijoreze.

 “Se facuse seara tarziu, am vazut ca nu mai apare si dupa aia pe la ora 4 jumate asa, chiar atunci am pus faianta, si atunci a cazut faianta jos. Cred ca atunci s-a intamplat ce s-a intamplat cu el. A fost rapit, s-a inecat, Dumnezeu stie ce s-a intamplat”, spune femeia, sfasiata de durere.

Au sunat la parintii prietenului, sperand ca Robert s-a adapostit acolo de furtuna. Nici aici oamenii nu stiau nimic de el. “L-am cautat incontinuu o saptamana. Mergeau pe malul marii si-l cautau asa, si tatal baiatului cu care a fost. Si un verisor de-al meu, toti mergeau si-l cautau”, povesteste mama baiatului.

Dar Robert parca intrase in pamant. Saptamani la rand, femeia a sperat si s-a rugat ca fiul ei sa fie bine. L-a trimis pe fiul ei cel mare la Brasov, la niste rude. Trebuia ca macar el sa stea departe de calvar. N-a suportat sa stea departe si de celalalt fiu. S-a urcat in tren si a plecat. La intoarcere, a fost nevoita sa schimbe un tren.

Acolo a primit vestea care i-a schimbat radical viata. De la mama unei fete care vara venea sa stea in gazda la ei. “A inceput sa ma intrebe ce s-a intamplat, i-am povestit si aveam pe telefon imagini cu el. Si am zis, ‘Uitati, asta este baiatul meu’. Si atunci ea cand l-a vazut, ea a zis, ‘Aoleu, doamna, copilul asta acum trei zile a venit sa-mi ceara de mancare’.”,  povesteste femeia.

A stiut atunci ca Robert al ei traieste. Undeva in Bucuresti. Asta desi la Constanta, politistii aproape ca au clasat cazul. Anchetatorii erau convisi ca baiatul se inecase, desi trupul nu fusese gasit. Era prima raza de speranta in saptamani intregi. Au urmat alte saptamani de cautari si noi indicii.

 “Am inceput sa mergem sa intrebam, pe la cersetori, pe la casele de copii si toti spuneau ca l-au vazut intr-un trening rosu. Am venit acasa si cand am venit acasa, a venit o vecina de mai sus. Si-atunci mi-a spus, ‘L-am vazut pe baiatul tau in Bucuresti’. Uite, Razvan pare-mi-se ca il cheama pe baiat, l-a vazut in Bucuresti, era intr-o intersectie, cersea”, spune Elena Neghina.

Indiciile apareau. Tot mai multe, tot mai clare. Toate spuneau acelasi lucru. Robert a fost rapit de o grupare care obliga copii sa cerseasca. Cand nu mai spera la un ajutor de nicaieri, a primit un mesaj: “Primisem mesaje ‘Mama, mi-e frica sa vin acasa, m-au amenintat ca ma omoara, au zis ca va omoara si pe voi’. De la el? Nu stim daca erau de la el. Scria ca este pus la cersit si ca ii e frica sa vina asa, ca il ameninta ca il omoara si ne omoara si pe noi”.

Agatandu-se de acest nou indiciu, femeia a mers din nou in Capitala. Aici, un alt copil al strazii l-a recunoscut pe Robert. “M-am dus si i-am aratat-o copilului ala mare de 17 ani a zis, ‘Robert’. I-a zis pe nume. Si dupa zice,’Nu, nu, nu. Nu mai vreau. Nu, lasati-ma. Nu vreau sa vorbesc’. Si zic, ‘De ce ti-e frica?’ ‘Nu, tanti, nu vreau sa vorbesc’.”, povesteste mama lui Robert.

Femeia intrase intr-un labirint la capatul caruia spera sa-si gaseasca fiul. Ultima oara, Robert fusese zarit in Gara Basarab. “Si acolo, stiti doamna, e singurul loc in care n-am intrat sa intreb pe cersetori. De ce? Ca asa m-a luat cu frica. Cu toate ca visasem ca il tine sub un pod si ii da sa manance mancare de la porci”, povesteste, sfasiata de durere, Elena Neghina.

A fost ultimul indiciu. Labirintul catre fiul ei s-a inchis. “Ma voi intalni cu el in aceasta lume sau in cealalta. Cum va vrea bunul Dumnezeu. Asa ca tine de mine daca ma voi intalni aici cu el aici, sau poate mi-l da mort inapoi, sau poate mi-l da viu”, incheie femeia.