Povestea pustnicului Onufrie. Călugărul și-a construit un colț de rai în masivul Postăvarul, aproape de cer, la 1800m altitudine

Fă rai din ce ai şi mulţumeşte-te cu puţin, spune înţelepciunea populară. Din puţin şi-a construit propriul rai un pustnic, undeva, în masivul Postăvarul, la doi paşi de pârtia Sulinar. Uneori, apare printre schiori, alteori este căutat de cei dornici de un cuvânt călăuzitor

• China îi dă replica lui Trump. Anunţă tarife vamale de 34% la toate produsele americane începând cu 10 aprilie

• Cele mai importante știri ale zilei sunt la Observator 19, Antena 1

De un sfert de secol, casă și loc de rugăciune îi este aceeaşi chilie din pădure. Aproape de cer, la 1800 de metri altitudine, călugărul trăieşte retras şi doar trei câini îi ţin tovărăşie. 

Călugăr: Port numele Sfântului Onufrie de călugărie şi tot Sfântul Onufrie am pe data de 12, pe care îl ţin cu slujbă mare. 

Locul sihăstriei şi l-a ales singur, după tihna pădurii și a stâncilor din jur și după un izvor, pe care l-a și amenajat. Din când în când, liniştea îi este tulburată de curioşi. Alteori, de cei care au nevoie de un sfat înţelept. Dar cine îl caută are nevoie de multă stăruinţă ca să îl găsească. 

Claudiu Loghin, reporter Observator: Suntem în masivul Postăvarul, la aproximativ 1630 de metri altitudine. Am ieșit din pârtie și exact în acest loc am să-mi las schiurile pentru că de aici începe poteca spre chilia ascunsă în pădure. 

Toţi oaspeţii, indiferent de rang, sunt primiţi în micul paraclis cu pereţii grei de icoane, ridicat chiar lângă chilie. 

Călugăr: Aici e altarul unde fac slujba, acolo am moaşte. 

Zi şi noapte, ţine rânduiala călugărească, învăţată la Mănăstirea Cernica, acolo unde şi-a început călugăria. 

Călugăr: Dimineaţa nu pot să fac Sfânta Liturghie singur, fac dimineaţa acatistul, seara Vecernia pe la 5-6. Pe urmă noaptea, vin iar sus pe la 12 şi atunci fac Miezonoptica cu Utrenia de la 12-1 până la 4-5. 

De patru sau cinci ori pe an, coboară în Brașov pentru provizii. Uneori, trece şi pe la biserica din Poiana Braşov. 

Hristofor Bucur, preot paroh Poiana Braşov: E un lucru greu să trăiești singur la munte înconjurat doar de pădure. 

Nu se plânge de nimic. Vizitatorii îi aduc mai mult decât are nevoie. Şi oricum, natura îi oferă cu generozitate tot ce are nevoie. Crește găini și porumbei, fără să fie deranjat de ursul care are bârlog la nici un kilometru de chilia lui. 

Onufrie, călugăr: Dar eu mă împac, vine ursul, am găinile acolo, vine vulpea, e ambianță. Dacă ai dragoste, așa spune și Dumnezeu, ai de toate. 

Vizitatorii pleacă înapoi, de unde au venit. În colţul său de rai, bătrânul se pregăteşte de postul greu ce urmează să înceapă.