Povestea ultimei misiuni a pompierilor militari români în Grecia, văzută de un salvator din Bucovina: "Nimic nu este întâmplător pe lumea aceasta"

Ultima misiune a pompierilor români în Grecia a fost una specială. Alin Găleată, unul dintre salvatori, a povestit pe pagina sa de Facebook cum a decurs întâlnirea cu măicuţele de la Mănăstirea Ekklisia Profitis Ilias, adăugând că nimic nu este întâmplător pe pământ.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Relatând despre acest moment, pompierul a povestit legătura care s-a format între salvatorii români şi măicuţe, care au cerut numele lor pentru a-i pomeni mereu în rugăciunile lor. La final, românii le-au dăruit o casetă (un diptic) cu cele două icoane, respectiv a Mântuitorului și a Maicii Domnului.

Iată povestea pe larg, relatată de Alin Găleală. „La întoarcere din Grecia, am rămas dator cu o poveste... Povestea ultimei misiuni a pompierilor militari români, de acolo, care a fost una de suflet…

O misiune specială

În una dintre ultimele zile, înainte de plecare spre casă, o delegație din cadrul modulului român, împreună cu pompieri eleni, s-a deplasat în zona Vilia, la Mănăstirea Ekklisia Profitis Ilias. Probabil, știți cu toții, că protecția acelui obiectiv în fața incendiului devastator a fost una dintre cele mai importante misiuni, pe care pompierii militari români le-au avut pe teritoriul Greciei.

Astfel, înainte de a părăsi pământul elen, am ținut, din suflet, să dăruim mănăstirii o casetă (un diptic) cu cele două icoane de căpătâi ale creștinătății, respectiv a Mântuitorului și a Maicii Domnului. Gest, prin care să mulțumim lui Dumnezeu, „căci oastea e creștină”, pentru că ne-a ținut pe toți sănătoși și ne-am îndeplinit misiunile încredințate, cu bine.

Maicile viețuitoare în mănăstire au făcut o slujbă specifică și au așezat dipticul cu icoanele împărătești în Biserica cu hramurile „Sf. Proroc Ilie” și „Sf. Ierarh Nectarie din Eghina”, la loc de cinstire și de închinare.

Cu ajutorul pompierilor greci, comandantul modulului românesc le-a povestit maicilor întâmplarea minunată prin care aceste icoane au ajuns la ele. Pe scurt, dipticul a fost primit de către comandant de la superiorul său, ca pavază pentru toți camarazii plecați în Grecia, pentru a fi protejați și pentru a se întoarce sănătoși acasă. Acesta, i-a mai spus, ca înainte de a pleca, să dăruiască icoanele unei sfinte mănăstiri din Grecia...

Așa cum aminteam, în mod minunat, una dintre cele mai importante misiuni ale românilor a fost tocmai aceea de a proteja o sfântă mănăstire, la care, în cele din urmă, au și ajuns icoanele împărătești… Nimic nu este întâmplător pe lumea aceasta!

Maicile au fost emoționate și ne-au îmbrățișat, mulțumindu-ne pentru jertfa de zi și noapte, prin care am înlăturat toate focarele care puneau în pericol sfântul lăcaș. Totodată, au luat o listă cu numele de botez ale tuturor celor 142 de pompieri români, care au participat la misiunea din Grecia, pentru a-i pomeni în amintirea și în rugăciunile lor…

O bucată de Bucovina

P.S. Maicile ne-au povestit că undeva în secolul XI a început construcția primului altar, al bisericii cu hramul „Sf. Proroc Ilie”, iar alipită, corp comun, avea să fie ridicată, în timp, biserica cea nouă, care are hramul „Sf. Ierarh Nectarie de la Eghina”.

Când gazdele ne-au condus spre locul unde se afla racla cu sfintele moaște, pe peretele opus era pictată „Judecata de apoi”, pe care o apreciau foarte mult și au ținut special să ne-o arate. Imediat, am cautat pe telefon si le-am arătat maicilor imagini cu fațada de Vest a Mănăstirii Voroneț, cu fresca noastră celebră, reprezentând aceeași scenă ca în biserica în care ne aflam...

Cu ajutorul lui Vasili, ofițerul de legătură elen, le-am povestit despre Bucovina mea dragă, sau „Athosul românesc”, cum mai este cunoscută... Le-am spus despre locuri, despre oameni, despre mănăstiri, și mai ales despre locul unde parcă îngerii au pictat cu albastrul Cerului, unic în lume... Maicuțele au fost foarte impresionate și au exclamat cu bucurie copilărească atunci când au auzit că la Voroneț e tot o mănăstire de maici... 

Le-am lăsat, la plecare, o „bucățică” din Bucovina mea, prin stema inspectoratului sucevean omonim, care a fost așezată în biserică, împreună cu un simbol al pompierilor eleni, la icoana Sf. Proroc Ilie...”