Povești ale iilor mai vechi de zeci de ani (Video)
Se apropie 1 decembrie, ziua în care toată lumea se îmbracă în ie. Sigur că acum există şi iile modernizate, cu modele stilizate, care nu sunt din pânză autentică, ca odinioară, dar oricum, şi ele sunt frumoase pentru că şi ele reuşesc acelaşi lucru: ne reamintesc de portul popular şi de tradiţii.
De Redactia Observator la 19.11.2019, 15:10
Se apropie 1 decembrie, ziua în care toată lumea se îmbracă în ie. Sigur că acum există şi iile modernizate, cu modele stilizate, care nu sunt din pânză autentică, ca odinioară, dar oricum, şi ele sunt frumoase pentru că şi ele reuşesc acelaşi lucru: ne reamintesc de portul popular şi de tradiţii.
Ia, la fel precum un tablou, spune poveşti. Poveşti despre purtătoare dar şi despre istoria locului unde a fost ţesută şi cusută. Sunt practici de odinioară pe care astăzi foarte puţini le mai cunosc. În cazul Rodicăi a fost bunica.
Rodica Nicoloiu, mester popular: De la ea am moştenit dragostea pt frumos, pt tradiţii, meşteşugul şi dragostea de lucru de mână, ea cosea, ţesea, creştea viermi de mătase şi făcea pânză Borangic, în casa ei sta la locu de cinste războiul. Îmi aduc aminte perfect cum lucra.
Aşa a învăţat tainele cusutului pe pânză. Iar acum, tot asta face. Readuce la viaţă ii şi poveşti.
Rodica Nicoloiu, mester popular: Reconditionez nişte lucruri vechi de 70 de ani, folosind materiale din aceeaşi perioadă, adică panza de casă făcută, mărgele, bumbac, paiete. Cel mai dificil pas este înlăturarea petelor, apoi refacerea modelului, de multe ori trebuie să înlocuiesc pânza, să refac cheiţele, îmbinările dintre mânecă şi piept, mânecă şi spate, se face cu acul sau la croşetă.
Rodica Nicoloiu, mester popular: Cea mai veche este o ie cusută cu negru şi mărgele galbene, provine din zona Pucheni de Dâmboviţa, este o ie îmbrăcată la un eveniment de soacră, de soacra mare când şi-a însurat băiatul. A fost lăsată moştenire băiatului, apoi nepoatei şi aşa a ajuns la mine, am reuşit să mai înlocuiesc ceva mărgele, să mai înlcouiesc ceva pânză, să o mai lungesc şi i-am mai prelungit o viaţă, va bucura alte sufelete de femei.
Pe vremuri, femeile îşi coseau iile de obicei, înainte unor evenimente importante din viaţa lor
Rodica Nicoloiu, mester popular: Ia de mireasă era cusută de fată înainte de căsătorie, sub îndrumarea bunicei. O pregătea cu mult timp înainte de a se petrece evenimentul. Mai întâi se ţesea pânza, se alegea bumbacul, se hotăra modelul, să fie diferit de al prietenelor, vecinelor, de al rudelor, pentru că fiecare fată voia să aibă modelul ei unic şi apoi se trecea la lucru, sub îndrumarea femeilor mai în vârstă.
La început, ia era ţesută din in, lână sau cânepă. Mai târziu s-a folosit bumbac tors la fuior. Zona de provenienţă a piesei era uşor de ghicit, din modelul cusut şi broderiile aplicate
Rodica Nicoloiu, mester popular: Coloristic vorbind, se purta mult roşu, albastru, vişiuniu şi uneori şi mov şi verde. Ar trebui să ne dăm seama că noi avem în spate nişte femei maestre, artiste, care au făcut lucruri minunate, noi nici nu mai ştim să lucrăm ca ele, pe parcursul timpului s-au pierdut unele tehnici de lucru, fiecare tehnică are un mic secret, pe care e greu să îl descifrezi.
Vera Andronic, mester popular: Terbuie să fii atent la model, ca să nu greşeşti
Iile autentice, vechi de mai bine de jumătate de secol sunt piese rare şi valoroase. Pentru astfel de creeaţii, preţurile pot ajunge la câteva mii de lei.
