Radioamatorii puteau localiza epava avionului prăbuşit în Munţii Apuseni

Victimele tragediei din Apuseni ar fi stat mai puţin timp în frig aşteptând ajutor dacă operaţiunea de salvare ar fi căzut în mâinile unor oameni pricepuţi. Radioamatorii unei asociaţii din România aveau şi tehnologia şi resursele necesare să ajungă la răniţi în cel mult două ore.

• Când scăpăm de vortexul polar şi ninsori. Jumătate din ţară, paralizată de zăpezi

Dar nimeni nu le-a cerut ajutorul şi nici nu le-a indicat o zona probabilă de impact.

Strigătul de ajutor pe care îl emitea BN2-ul prăbuşit a ajuns la avioanele care zburau deasupra Apusenilor. Un semnal rudimentar, cu frecvenţă de 121,5 megahertzi. Era singura antenă a sistemului de localizare ELT, rămasă întreagă.

Una dintre antene am găsit-o ruptă. Nu vă pot spune dacă această antenă s-a rupt înainte sau la impact; şi antena care lipseşte este cea din dreapta. Din cate imi aduc aminte e cea de 406 hertzi, spune Sorin Cimpoieru, șef de anchetă.

Adică emiţătorul performant care ar fi permis localizarea exactă a epavei în doar câteva momente, nu funcţiona.

Şi chiar dacă ar fi funcţionat, autorităţile nu ar fi primit în mod direct date.

România nu este afiliată direct la COSPAS, sistemul internaţional de căutare şi salvare prin satelit.

În momentul acesta, nimeni nu iese să spună DA, avem contract avem cod de ţară funcţionează, spune MIhai Șerban, pilot.

Potrivit Romatsa, informaţiile ajung în ţara noastră prin intermediul altei organizaţii.

Mai grav este, însă, că autorităţile române n-au ştiut cum să folosească nici semnalul rudimentar pe care emiţătorul a reuşit, totuşi să îl trimită. până la epuizare. Era, la propriu, o treabă de pasionat.

Se putea da şi o zonă mai largă. Se putea apropia concentric câteva poziţii diferite câţiva amatori, nu mai mult de trei, nu cred că era nevoie de mai mult de trei. Şi după care se anunţau între ei cine a recepţionat primul baliza şi se îndreptau către zona respectivă, spune Adrian Florescu, radioamator.

Oameni obişnuiţi, ca salvatorii din Apuseni, ar fi putut să-i găsească pe răniţi în doar câteva zeci de minute. Dacă le-ar fi cerut, cineva ajutorul, şi le-ar fi indicat zona probabilă de impact.

Ar fi avut în primul rând cunoştinţele necesare să poată să îngusteze aria de căutare pe baza echipamentelor proprii, ar fi avut infrastructura să asigure diseminarea informaţiei către alte instituţii, spune Adrian Florescu.

Aceleaşi instituţii care au refuzat, în mod repetat, să colaboreze cu membrii Asociaţie Radioamatorilor Români.

Cu toate că lucrează din pasiune şi au investit în staţii performante Serviciul de Telecomunicaţii Speciale nu s-a arătat interesat de ajutorul lor.

Avea acel sistem de reperare în caz de accident. Sistemul se numeşte Emergency Locator Transmission, ELT, şi autoritatea română nu dă navigabilitate avionului dacă nu-l are la bord. În momentul prăbuşirii emite până se termină bateria. El a continuat să emită şi după ce au fost găsiţi cei de acolo şi cei de la ROMATSA au cerut să fie oprit pentru că îi deranja în cască, a povestit Valentin Ialomițeanu, pilot.