În inima Deltei, pandemia de coronavirus e doar o știre la televizor

Există locuri în ţară în care traiul oamenilor pare să fie complet rupt de imaginile pe care le vedem zi de zi la televizor.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

• La Sfântu Gheorghe se ajunge doar cu barca.
• Drumul durează mai bine de o oră şi jumătate.

Şocul pandemiei de coronavirus, spaima de ceea ce s-ar putea întâmpla de acum încolo, frământările autorităţilor din ultimele luni, toate sunt străine pentru locuitorii deltei. Viaţa are aici propriul ritm, iar oamenii nu-şi măsoară existenţa în funcţie de statisticile Grupului de Comunicare Strategică.

Pe tărâmul dintre ape din inima Deltei, zilele curg neschimbat. La Sfântu Gheorghe se ajunge doar cu barca, iar drumul durează mai bine de o oră şi jumătate. Odată ajuns acolo, păşeşti în altă lume. Nisipul transformă străzile într-o imensă plajă, iar unele case par să împartă toate aceeaşi curte. Timpul are răbdare aici.

"Nu ne este teamă", răspund oamenii când sunt întrebaţi despre coronavirus. Grija este pentru treburile de lângă casă, pandemia e departe.

Legătura cu divinitatea îi ajută pe oamenii deltei să treacă mai uşor peste relele care le bat la poartă.

Oamenii nu ştiu prea multe despre coronavirus şi nici nu par că ar vrea să ştie. Ce află de la televizor tratează cu scepticism. Legătura cu realitatea pandemiei, de dincolo de porţile deltei, e păstrată prin Mira Bălan, asistentul medical din satul pescăresc.

Mira Bălan - asistent medical comunitar: Cei mai cuminţi au fost vârstnicii şi copiii. Ei au înţeles şi au respectat mult mai bine regulile.

Nea Ivan are 86 de ani, iar când este întrebat de sănătate răspunsul vine firesc, fără prea multe analize. 

Oamenii n-au mai ieşit din sat de două luni, singura grijă fiind gândul că cei care vin pe la ei ar putea să aducă boala chiar şi aici.

Localnic: Suntem izolaţi, dar uitaţi, mai vin cei ca dumneavoastră şi nu ştim de unde vine şi cum vine şi pe unde au umblat. Şi ne e teamă, cum să nu ne fie?! Noi aşa ne-am păzit, am stat pe la casele noastre. N-am umblat pe la rude, n-am umblat, dar nu ştim cine vine şi de unde vine. Şi de asta ne e teamă mai mult.

Asistentul medical a rămas şi singurul volunatar dintr-un proiect pentru un radio comunitar civic.

În Sfântu Gheorghe nu există un studio propriu zis, ci doar o antenă care emite pe o distanţă de 10 kilometri, iar bătrânii şi-au cumpărat, special, un radio care a fost fixat pe frecvenţă şi acolo a rămas.

Mira Bălan, asistent medical comunitar: Am transmis în permanenţă informaţii, cum apărea ceva nou, o restricţie, o ordonanţă, o informaţie de la Ministerul Sănătăţii. Şi transmitem, acolo, la radio. Sunt recomandări de prevenire a răspândirii, şi acolo intră reguli de igienă, să purtăm mască când ieşim, când mergem la magazin, că nu sunt mijloace de transport la noi, în spaţii închise unde sunt mai multe persoane, să se spele pe mâini. Dacă au semne TAIE să anunţe imediat medicul de familie.

În satul dintre ape oamenii speră că pandemia va rămâne doar o ştire de la televizor, nu şi o problemă reală.