Românii plecați în străinătate dezvăluie de ce nu s-au mai întors niciodată. ”Am renunțat la România definitiv”

România are aproape un milion de angajaţi în minus şi milioane de români care muncesc pentru străini. Un paradox care se explică prin lipsurile de pe piaţa muncii de la noi.

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

• Ţara noastră e cel mai mare exportator de forţă de muncă din Uniunea Europeană.
• În doar un an, peste 170 de mii de români au plecat să lucreze peste graniţe.

De la salarii mult sub media europeană, până la birocraţia care le pune piedică antreprenorilor. În săptămâna alegerilor parlamentare, românii din Diaspora continuă să facă radiografia României. Mulţi spun că s-ar întoarce, dacă ar avea aici ce au găsit în Vest.

Magda Tănase a emigrat în Italia la 24 de ani, ca femeie de serviciu. Astăzi, conduce în Bologna propria ei firmă de curăţenie.

Magda Tănase: Am muncit, am muncit, primii ani am muncit foarte mult. Plecăm dimineață pe întuneric și veneam seară pe întuneric.

Prin muncă, a reuşit să îşi cumpere acolo o casă şi să-şi construiască un trai decent. A vrut să se întoarcă în România, să-şi deschidă aici o firmă, dar spune că s-a lovit de birocraţie şi de atitudinea autorităţilor.

Magda Tănase: De multe ori nici nu mă băgau în seamă, mă considerau o copilă. Am renunțat la România definitiv, definitiv! Am rămas dezamăgită cu toate problemele pe care le-am avut. În Italia, aceleași lucruri pe care am vrut să le fac acasă le am făcut aici. Aș fi vrut să mă întorc, e casă mea, limba mea, am crezut că va fi mult mai ușor, dar nu mă voi întoarce.

Magda este doar unul dintre milioanele de exemple că România nu oferă şansele din Vest.

Petre Andrei Duncă, antreprenor în construcţii, în Spania: Dacă îţi deschizi o firmă, te ajută în schimb, România îţi pune piedici, nu te lasă, dacă nu cunoşti pe cineva pe cineva nu poţi face nimic. În România, ţi-ai deschis firmă, controale, alea nu-s bune, alea la fel.

Mărturia unui rămân din Marea Britanie

Ţara noastră e cel mai mare exportator de forţă de muncă din Uniunea Europeană. În doar un an, peste 170 de mii de români au plecat să lucreze peste graniţe. Mulţi, pentru toată viaţa.

Ionel Şpac, român din Marea Britanie: Anii trec, vin familia, copiii, mai zici că mai stai un an aici, mai stai un an. Şi ca majoritatea dintre noi, când te uiţi în urmă, au trecut anii ca o săptămână.

Şantierul Wembley, Londra. Din 700 de muncitori, jumătate sunt români care îşi construiesc, la propriu, un viitor. În februarie, când Regatul îşi anunţa ieşirea din UE, ei erau hotărâţi să NU se întoarcă în România.

Florin Căpotan, supervisor şantier: În România ce să fac? Să trăim pe un salariu de 100 de euro la două săptămâni? 200-300 la lună? Unde aici iei 700-1000 pe săptămână?

Un Brexit şi o pandemie mai târziu, cei mai mulţi sunt încă acolo.

Adrian Răduca: Când eram în ţară, lucram în frig şi ploaie ca electrician, trăgeam fire subterane. Am lucrat un an de zile la o firmă de electricieni pe un salariu de 1500 de lei. Anglia mi-a oferit, în 3 ani, ce nu mi-a oferit România în 7.

Adică respect, un mediu de lucru sigur şi salarii mult mai mari. În Uniunea Europeană, venitul mediu pe oră este de 27.7 euro, iar în România, nici măcar 8 euro. După noi, mai sunt doar vecinii bulgari care plătesc o oră, în medie, cu 6 euro. Şi-atunci, când ne punem întrebarea ce ne trebuie ca să fim o ţară ca afară, răspunsul este complicat.

Adrian Piştea, angajat şantier Wembley: Educaţia din Norvegia, puterea de muncă a Germaniei, salarii bine plătite ca în Suedia, mai multă competenţă în toate domeniile.