Sate din România care arată ca acum 100 de ani. În satul Oțelu există doar un drum pe alocuri pietruit
În anul Centenarului Marii Uniri ne amintim istoria noatră, a românilor, şi ne amintim de cei care au "scris-o". Şi totuşi, de prea multe ori, uităm de unde ne tragem.
De Redactia Observator la 30.11.2018, 17:47
În anul Centenarului Marii Uniri ne amintim istoria noatră, a românilor, şi ne amintim de cei care au "scris-o". Şi totuşi, de prea multe ori, uităm de unde ne tragem. Uităm de bătrânii noştri care şi astăzi, în secolul vitezei, rămân de multe ori izolaţi în sate care arată ca acum 100 de ani. Unul dintre multele exemple este în Argeş. În satul Oțelu nu există şosea, ci doar drum pe alocuri pietruit. Bătrânii nu pot decât să se roage să nu aibă nevoie de o ambulanţă acum, iarna, căci aceasta nu are cum să ajungă până la ei.
Un bătrân priveşte curios din poartă. Pe uliţa satului calcă atât de rar picior de vizitator încât oamenii, la un cuvânt blând, îşi deschid inima imediat. O altă femeie se gândeşte cu groază la iarna grea care urmează. Una în care nicio maşină nu o să mai ajungă până la ei. Drumurile sunt anevoioase chiar şi atunci când vremea e bună.
Bătrân: Foarte greu. Ne luăm alimente şi-i greu. La noi nu circulă maşini, mai vine un băiat cu porumb.
Satul Oțelu aparţine de comuna Berevoești, Argeș. La acest moment mai are 50 de locuitori. Mulţi trecuţi de 65 de ani.
Satul are două căi de acces. Un drum pe care, dacă vremea e bună, pot intra maşini de teren şi un altul, de vreo doi kilometri, care poate fi făcut doar la pas. Aşa că bătrânii îşi fac provizii când pot.
Puţina hrană pe care o are, bătrâna o împarte cu animalele care-i mai alină singurătatea.
Într-o gospodărie apropiată, de pe un perete, puse într-o ramă mare, peste 30 de poze mici, alb-negru, protejate cu o sticlă, au menirea să mai aline dorul. La 73 de ani, femeia nu uită totuşi să zâmbească.
Viceprimarul comunei spune că a încercat să ceară bani europeni pentru a face un drum în sat, dar cum populația e prea mică, eforturile au fost în zadar.
Reporter: Dar dumneavoastră mai credeţi în ceva bun cu satul ăsta?
Primar: Se prăpădeşte. Nu mai are cine să rămână. Nu mai are cine.
