Satele fără copii

Suntem tot mai puţini şi nu facem nimic ca să schimbăm situaţia. Cu o populaţie îmbătrânită, o natalitate în cădere liberă şi tineri care nu vor să mai audă de agricultură, nu e de mirare că au apărut deja satele fără copii.

• Când scăpăm de vortexul polar şi ninsori. Jumătate din ţară, paralizată de zăpezi

O casă locuită, una părăsită, alta în care un bătrân îşi trăieşte ultimele clipe. Unde te uiţi vezi o ruină, un sat întreg încremenit. Nişte pereţi care poartă o poveste, un gard căzut şi o curte în care care cel mai nou lucru e lacătul de la uşă.

Aşa e Gogoşu, o mână de oameni ascunşi între dealurile Doljului. Un mănunchi de case unde nu s-a mai născut niciun copil de jumătate de secol. Ultimul copil care a venit pe lume a fost înregistrat la primărie în 1989.

Acolo, într-o înfundătură l-am găsit pe nea Vasile. Păşeşte greu, dar e singurul care mai poate să facă ceva prin gospodărie.

S-a născut în Gogoşu în 1924, aici a crecut, s-a căsătorit şi a făcut doi copii, cu tanti Stanca. Mamaie nu mai aude demult, iar când pare că ar spune ceva, începe să plângă.

In '53 am facut copilul, daca s-a intamplat, a murit acum doi ani, a facut atac vascular.

L-au îngropat în sat ca să îl aibă aproape. De atunci, trăiesc din amintiri şi din câte o scrisoare trimisă de nepoţii lor din Germania. Zile trase la indigo într-o încăpere întunecată, cu pereţii brodaţi de fotografii. Atât le-a mai rămas.

Pai cum sa plec de aici, nu pot sa plec din curtea mea unde am trait o viata intreaga + 20.16 tot ce sa exista, oi capre, cal boi vaca, 20.28 de vreo 4 ani daca nu am mai putut.

A avut o soră şi doi fraţi. Cel mai mare s-a prăpădit. Nimeni nu mai ştie când, iar de la mezin nu mai are nicio veste. Au rămas singuri, fără niciun sprijin, într-o comună în care media de vârstă trece de 60 de ani.

Era Pasti, era Craciun, An Nou, numai cantece, baluri, acum nu vezi la un an o data, s-a dus, daca nu mai sunt baieti de liceu. Imi pare rau de viata si de tot ce am trait. cum eram eu la 18 ani.

Pe cei rămaşi în sat i-am găsit la o înmormântare. S-a mai dus încă un bătrân. Printre ei, un copil, singurul de altminteri. O cheamă Mari şi abia a împlinit 5 ani. A venit cu părinţii de la Alba Iulia, iar acum se pregătesc să se întoarcă în Ardeal.

Situaţia de la Gogoşu nu e nici pe departe doar o poveste. Poate doar una scrisă ceva mai devreme. Unde pui degetul pe harta ţării e aproape la fel, iar previziunile Institutului Naţional de Statistică sunt sumbre. În 30 de ani, populaţia din Dolj s-ar putea înjumătăţi.