Satul Eibenthal din Mehedinţi, Mica Cehie a României

Un sat mic, aflat la mai puţin de 40 de kilometri de Orşova, dar izolat în munţi, e sufletul unei comunităţi de cehi. A fost înfiinţat de coroana Austro-Ungară care a decis să strămute aici o întreagă comunitate. Uniţi în credinţă şi tradiţii de neclintit, localnicii reuşesc să păstreze o vatră în care, odată ajuns, poţi să crezi uşor că ai trecut graniţa spre o altă lume.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

• Aproape 1000 de cehi au fost aduşi în satul Eibenthal în perioada Austro-Ungariei.
• Satul are acum circa 200 de locuitori.

Atât de aproape şi, totuşi, atât de departe pentru miile de turişti care ajung în fiecare an în apropiere. Acesta este Eibenthal - un sătuc ascuns la capătul unui drum îngust. Ghidul nostru,Tibi Pospisil, este cel care a reuşit să pună Eibenthalul pe harta turismului din ţara noastră.

Tiberiu Pospisil, antreprenor local: Faptul că am fost izolați în munți, ne-am păstrat viața noastră așa cum au venit strămoșii noștri  (...)

Aşa apărea, în 1826, Eibenthal, în cehă - Tisove Udoli - adică Valea Tisei, un arbore care între timp a dispărut după ce a fost exploatat în construcții. Aproape o mie de cehi au fost aduşi aici în perioada imperiului austro-ungar, cu scopul de a popula graniţele de est. În vremuri vitrege şi în faţa neajunsurilor, oamenii şi-au găsit alinarea în rugăciune. Au construit cu propriile mâini singurul şi cel mai impunător monument al satului.

Pentru micuța comunitate din Eibenthal, credința este cel mai puternic liant. Orice localnic te va îndruma cu mândrie către biserica romano catolică de aici, un adevărat străjer peste vremuri.

Iar traiul şi l-au câştigat săpând cu mâinile goale în inima muntelui, pentru a extrage crom şi azbest. Tocmai această structură netedă a pereților minei ne dă de înțeles că și acum, locul poate fi vizitat în deplină siguranță. Toate aceste galerii au fost obținute prin truda oamenilor de aici din Eibenthal. Nu au fost dinamitate, ci au fost săpate cu dalta.

Odată cu declinul marelui imperiu, au mai rămas pe meleagurile mioritice puţin peste jumătate, iar acum mai trăiesc în sat 200 de suflete a căror inimă bate la fel de tare pentru două patrii mamă.

(Reporter): Cum vorbiți acasă, cu familia?

(Tiberiu Pospisil): Eu vorbesc în limba cehă. Pentru mine, limba mea este limba cehă. Respect foarte mult limba română, sunt convins că trebuie să știm limba română, eu sunt român în primul rând, pentru că atunci când ma duc în Cehia eu sunt român.

În ultimii 9 ani, luna august a fost lună de sărbătoare pentru Eibenthal. Mii de turişti cehi veneau aici la un festival local de muzică şi tradiţii. Nu şi în acest an. Singura speranţă rămân cei care iubesc natura şi caută ospitalitatea unei case tradiţionale. La 78 de ani, nenea Ioachim abia aşteaptă să îi treacă cineva pragul.

(Reporter): Vă bucurați sa primiți turiști?

(Lov Ioachim, localnic): Păi sigur că da. Anul trecut au fost vreo 1700.

(Reporter): De cehi, mai ales?

(Lov Ioachim, localnic): Da, tocmai din Cehia.

Oaspeţii sunt primiţi aici şi cu mâncăruri alese. Bucătăria cehilor e raiul gurmanzilor. Iar micul sat din România a împrumutat mult din tradiţia de peste hotare.