Seniorii din azile, lecție în vremea pandemiei: "Există Dumnezeu? Există, mă, dar nu are voie să ne spună"

Acasă e acolo unde te simţi bine, chiar şi în izolare. E lecţia incredibilă pe care, în aceste zile de sărbătoare, ne-o dau câţiva oameni cu părul alb. N-o să le spunem bătrâni, pentru că nu sunt deloc aşa. N-o să numim nici locul în care stau ei, azil. Pentru că ei îi spun "acasă".

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

• Seniorii, deși sunt în categoria de risc, ne dau lecții de calm
• Micile comunități rămân unite, în vreme de pandemie

Paştele acesta i-a prins în izolare pe bunicii dintr-un cămin al Bucureştiului şi pe angajaţii de acolo. Dar asta i-a făcut să se cunoască mai bine, spun ei. Şi să preţuiasca fiecare clipă petrecută împreună. Urmăriţi, în exclusivitate, un reportaj filmat integral de angajaţii centrului Nicolae Cajal.

În prima zi a stării de urgenţă. O parte dintre angajaţi pleacă acasă, în izolare, ceilalţi rămân izolaţi aici, să aibă grijă de vârstnici.

N-au mai putut face petreceri, ca altă dată. De când cu pandemia, regulile s-au schimbat. Oamenii stau mai mult în camerele lor, se uită la televizor, citesc ori se roagă.

În camera domnului Traian, directoarea intră doar să îl anunţe că la ora 2 începe şedinta. Câteva minute mai târziu, profesorul doctor Traian Ionescu, îmbracat la costum, le vorbeşte tuturor despre măsuri de protecţie în vreme de pandemie. Are 91 de ani şi a fost reprezentantul României la Organizaţia Mondiala a Sanătăţii. A coordonat, în tară şi în străinatate, lupta cu cele mai grave boli ale omenirii.

Dacă am rămâne aşa organizaţi, eu zic că nu ar trebui să avem probleme.

După prânz, în grupuri mici, ies puţin şi în curte, ca să priveasca cerul, să depene amintiri şi să spună glume de sezon.

"Pe mine m-a întrebat odată un elev în clasă, zice: doamna, spuneţi-mi, există Dumnezeu? Şi altul i-a zis: există mă, dar nu are voie să ne spună", a spus o femeie din centru.

Peste câteva ore, doamna Sanda e în faţa microfonului, pentru un anunţ important.

doamna Sanda

Sunt acum şi eu emoţionată pentru că am primit lumina de la Ierusalim.

Iar vestea se răspândeşte, prin boxe, în tot căminul. După care, ca în orice casă, s-au aşezat tot împreuna, la masa de sărbatoare.

Povestea aceasta nu este una despre izolare, este despre forţa unei mici comunităţi de a rămâne unită şi optimistă, chiar şi în vremuri atât de dificile în care tocmai ei sunt în mare pericol. Mesajul acestor oameni este unul foarte clar: rămâneţi acasă, oriunde ar fi asta.