Sic, satul care a renăscut din tradiție, după ce a fost ras de pe faţa pământului de o invazie a tătarilor

Există un colţ de Românie unde tradiţia şi credinţa au salvat o comunitate. Un sat din judeţul Cluj, ras de pe faţa pământului de o invazie a tătarilor, este acum un loc de poveste. De 300 de ani, femeile şi bărbaţii poartă straie negre şi roşii în amintirea masacrului.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Există un colţ de Românie unde tradiţia şi credinţa au salvat o comunitate. Un sat din judeţul Cluj, ras de pe faţa pământului de o invazie a tătarilor, este acum un loc de poveste. De 300 de ani, femeile şi bărbaţii poartă straie negre şi roşii în amintirea masacrului.  

Biserica veche de secole e inima satului Sic. Fiecare uliţă duce aici, unde s-a scris istoria dureroasă a locului. Între zidurile vechi şi-au găsit salvarea, acum trei secole, aproape o sută de oameni. Supravieţuitorii invaziei tătarilor din 1717, în urma căreia aşezarea a fost ştearsă pur şi simplu de pe faţa pământului.

Zsoldos Erika, reprezentant al Centrului de Informare Turistică Sic: Si aici au fost oamenii ucişi. Terenul care inconjoara biserica este plin cu morminte.

Satul a renăscut, iar casele şi uliţele lui atrag turişti. De anul trecut, localitatea are chiar un Centru de Informare Turistică. În Sic, femeile şi fetele poartă aceleaşi straie în roşu şi negru, de 300 de ani, în amintirea masacrului care le-a marcat istoria.  

Zsoldos Erika, reprezentant al Centrului de Informare Turistică Sic: Rosu este sangele varsat in acea zi, iar negrul e simbolul doliului.

Tradiţia nu e o obligaţie în acest colţ de Românie. E o legătură între generaţii. De generaţii întregi se poartă şi cizmele înalte din piele, cusute de un meşter al locului. Sunt nelipsite din portul popular, dar şi la horele satului.

Ioan Sallai, primarul comunei Sic: Dansurile populare se joaca si acum platim instructor in fiecare luna, o data, de doua ori, cand se aduna, invatam copiii de mici.

În satul cu 2500 de suflete, casele vechi ale localnicilor par muzee. Mobilierul pictat, pernele roşii, covoarele şi păturile ţesute le găseşti peste tot. Astăzi, bogăţia acestor oameni e tradiţia adusă în cotidian.