Sistemul medical din România se zbate în nepăsare, ca un blestem care se repetă cu regularitate

Din cinci în cinci ani, vedem adevăratele proporţii ale dezastrului în care se zbate sistemul medical din România. Din cinci în cinci ani, vedem neputinţa în faţa unor tragedii în urma cărora orice altă ţară şi-ar fi învăţat lecţia. La noi însă, incendiile de la Maternitatea Giuleşti, Clubul Colectiv şi Spitalul din Piatra Neamţ arată doar eşecul tuturor instituţiilor: din sănătate, administraţie, justiţie. E ca un blestem care se repetă cu regularitate.

• Haos pe șosele, trafic paralizat și viscol în jumătate de ţară. Zona în care zăpada e de jumătate de metru. Ninsorile vor continua în 23 de judeţe

Au trecut zece ani de la aceste imagini. Părinţi sfâşiaţi de durere, după ce şi-au pierdut copiii abia născuţi la Maternitatea Giuleşti. Pe 16 august 2010, viaţa lor era făcută scrum.

Ionuţ Olaru SMURD Bucureşti: "E destul de dificil să-i spui unui om că nu are voie să intre undeva să-şi salveze propriul copil sau soţia"

6 bebeluşi şi-au pierdut viaţa în incendiul pornit de la o priză improvizată, într-o secţie de terapie intensivă neonatală, nesupravegheată de niciun cadru medical. Asistenta, care lipsea la acel moment din secţie, a fost găsită principalul vinovat. Când a trecut şocul, autorităţile au uitat de toate promisiunile că vor rezolva ce era de rezolvat.

Nicolae Bănicioiu fost ministru al Sănătăţii: "În momentul de faţă chiar au tot ce le trebuie. Medicii sunt toţi aici"

Cinci ani mai târziu, o tragedie care trebuia să schimbe pentru totdeauna Sănătatea din România, incendiul din Colectiv, a atins doar vieţile celor care şi-au pierdut, pentru totdeauna, tot ce aveau mai drag.

Eugen Iancu tatăl unei victime Colectiv: "Cei care au avut în administrare spitalul ăla.oare or fi dormit azi-noapte? S-au uitat în oglindă? S-au întrebat? Ştiu că au 10 oameni pe constiinţă?"

Cât despre infecţiile luate din spitale la Colectiv, justiţia a decis cutremurător.

Roxana Geambaşu, mama unei victime Colectiv: "Noua expertiză a conchis că nu au fost infecţii intraspitaliceşti, sau dacă au fost, nu au fost implicate în lanţul tanatogenetic, adică ăia care au murit în spital au fost ăia care au murit la locul faptei. Diagnosticul fiind cinic, lipsă acută de zile"

Oamenii au încercat să-şi învingă traumele sperând că lucrurile se vor schimba. Că nu va mai fi nevoie de o altă jertfă pentru construcţia unui nou şi curat sistem medical. Dar s-au lovit de justiţie. Plângerea penală stă în sertarele instanţelor de aproape cinci ani.

Eugen Iancu tatăl unei victime Colectiv: "De ce s-a decis ca să nu fie transferaţi răniţii, de ce s-a decis să nu se facă autopsiile în ţările unde au murit răniţii? Cred că vor trece nişte ani şi vom vedea că dosarul stă ca şi celelalte, undeva acolo"

Rămân acum doar victimele. Toate au pe corp şi în suflet urmele unor tragedii provocate de nepăsarea şi minciuna unor oameni care nici până astăzi n-au răspuns pentru toată munca de mântuială pe care au făcut-o de la înălţimea funcţiei.

Adina Apostol - victima Colectiv: "Trebuie neapărat să facă oamenii aştia, care chipurile ne conduc, care chipurile sunt aleşi, pentru că nu mai avem resurse. Degeaba cerem demisii, pentru că cine vine până la urmă, alt rău de la zero"

La zece ani de la Giuleşti şi la cinci ani de la Colectiv, nici măcar resurse emoţionale nu mai avem pentru a spera. Cele trei tragedii lasă în urmă 80 de familii pentru care orice schimbare va fi să vină, va fi prea mică pentru a alunga durerea.