SPECIAL! Artă din bucată de lemn

Pentru mulţi dintre noi, lemnul e banal. Suntem obişnuiţi să îl ca pe o resursă. Un element indispensabil în construcţii. O scândură. Un dulap. O masă. Elemente necesare vieţii, dar lipsite de orice personalitate

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

Pentru mulţi dintre noi, lemnul e banal. Suntem obişnuiţi să îl ca pe o resursă. Un element indispensabil în construcţii. O scândură. Un dulap. O masă. Elemente necesare vieţii, dar lipsite de orice personalitate

Dar, unde noi vedem doar nişte obiecte banale, Margareta Ferăstrăoaru vede un chip. Un sfânt. O operă de artă ce aşteaptă să fie adusă la viaţă.

Casa ei este un adevărat muzeu al lemnului. Pereţii abia că se mai pot zări din spatele armurii de lemn. Doamna Margareta este însă un artist atipic. Nu şi-a dedicat viaţa meşteşugului. Ci doar ultima parte a ei. Şi, chiar dacă toată lumea îi laudă icoanele, nu cu asta a început. Şi de atunci nu s-a mai oprit. Aproape fiecare piesă care i-a ieşit din mâini are un loc bine ştiut în casa ei. Şi asta din simplul motiv că nu se îndură să se despartă de vreuna dintre creaţii.

Bineînţeles că această regulă de fier a doamnei Margareta are şi excepţii. Cu sufletul împăcat ar dona şi toată colecţia de icoane regelui Mihai. Şi asta pentru că de monarh o leagă cele mai frumoase amintiri din cea mai tulbure perioadă a istoriei noastre. Al Doilea Răzăboi Mondial. Acest curaj s-a manifestat şi peste ani, când bătrâna a ales să-şi dedice viaţa artei. Dar nu e singură. Ajutorul ei de nădejde este soţul ei.

Chiar dacă şi-a înconjurat bătrâneţea de frumos, doamna Margareta are un of. Că nu are cui să transmită mai departe toate cunoştiinţele ei. Şi asta din simplul motiv că niciun tânăr nu vrea să înveţe să vadă chipuri de sfinţi acolo unde majoritatea vede doar un lemn banal.