Special! Ivorianul maramureşean
Chiar dacă nu s-a născut în România, trăieşte, respiră, simte româneşte. Îl chemă Moise şi s-a născut în Coasta de Fildeş. De şase ani trăieşte pe meleaguri româneşti şi astăzi, dacă-l întrebi, îţi va spune mândru: Sunt maramureşean!
De Redactia Observator la 02.05.2014, 21:13
Chiar dacă nu s-a născut în România, trăieşte, respiră, simte româneşte. Îl chemă Moise şi s-a născut în Coasta de Fildeş. De şase ani trăieşte pe meleaguri româneşti şi astăzi, dacă-l întrebi, îţi va spune mândru: Sunt maramureşean!
Ce înseamnă să fii român? Să cânţi tare imnul de ziua naţională? Să fluturi drapelul pe sub nasul străinilor? Să te baţi cu pumnul în piept ori de câte ori vine vorba de istorie? Nici pe departe... Să fii român înseamnă să fii OM între oameni şi să fii bun cu cei care nu pot face nimic pentru tine.
Povestea lui Moise Yeboua nu e una frumoasă, cel puţin nu în primele pagini. Moise parcă a fost un nume predestinat pentru el, hulit şi alungat dintre ai lui pentru credinţă.
”În 1994 a început povestea mea. Am avut probleme cu părinții mei. Fiind musulmani, nu au acceptat ca să trec eu în religia creștină”, se confesează Moise Yeboua. ”În 2002 a început război în Coasta de Fildeș, unde am avut problemă tot cu religia”.
Într-o ţară profund musulmană, cu o societate conservatoare şi închisă, să devii creştin nu era un act de curaj, ci sinucidere curată. În noaptea de Crăciun, Moise a fost bătut în propria casă. De cine, nu ştie nici astăzi.
Datorită călugărului din Prislop, care a fost în misiune în Coasta de Fildeș, Moise a fost ajutat să ajungă în România, pentru a scăpa de violențele care erau împotriva creștinilor. Întortocheatele cărări ale Domnului l-au purtat până-n Maramureş, un tărâm la fel exotic pentru Moise pe cât e ţara lui natală pentru noi.
La fel ca veşnicia, noua lui viaţă s-a născut la sat, printre oamenii cu palme bătătorite şi ochi luminoşi. Asta se întâmpla acum şase ani. De atunci şi până azi, Moise a devenit, cum îi place să spună, un maramureşean sadea. Nu s-a mulţumit doar cu statutul de refugiat politic, de orfan al propriei patrii. Aşa că, după ce a desluşit puţin graiul, s-a mutat de la mănăstirea din Prislop în Somcuţa Mare. A găsit o gazdă şi s-a înscris la facultate.
