SPECIAL! Stefanestiul, orasul-sat fara noroc

Romania este plina de orase care sunt orase doar cu numele! Oamenii platesc taxe, dar traiesc ca la tara. Fara canalizare, fara drumuri, fara locuri de munca. Doar blocurile triste amintesc ca urbanul a trecut, odata, pe acolo

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Stefanestiul este un astfel de loc. Si, mai mult, este primul oras de la granita rasariteana a Uniunii Europene. Un loc trist, sarac, fara viitor. Majoritatea oamenilor este iesita la pensie, iar cei capabili sa munceasca nu au unde. Acum orasul pare sa fie strivit de rangul administrativ la care a fost ridicat.

In Stefanesti, judetul Botosani, visul romanesc a venit sa moara. Pe ulitele care-ar trebui sa fie strazi, praful saraciei se ridica sub pasii grei si tristi ai omaneilor. Le vezi privirile cazute, le vezi ochii din care speranta a disparut. Primul oras al Uniunii Europene, de la marginea rasariteana, te face sa faci drum intors de cum intri in el. Blocurile, odata colorate, sunt de un gri deprimant. De fapt in ton cu atmosfera din oras.

Aici, sa fii somer a devenit practic o normalitate. Desi nimeni, dar absolut nimeni, nu-si doreste asta. Vazand lumea de jos, oamenii au inteles ca doar prin munca pot reusi. Multi n-au reusit asta acasa. Asa ca au plecat. Cei care au ramas traiesc fie din putinele slujbe de la stat, fie din agricultura, fie deloc.

"Populatia stabila, dupa ultimul recensamant, e de circa 5.600 , iar cetatenii care sunt in cautarea unui loc de munca sunt peste 200 la ora actuala. Ca sa poti dezvolta un orasel, o comunitate, o comuna, iti trebuie musai programe si proiecte, altfel nu faci nimic", spune Stefanel Rusu, primarul orasului.

Patronii vin, in speranta ca vor face bani frumosi. Isi deschid o afacere, doar ca sa dea faliment. Nu au inteles poate principala regula a afacerilor. Pentru a avea un profit minim, trebuie sa ai si clienti care-si permit sa cumpere. Si cum putini au un loc de munca stabil, acest lucru este aproape imposibil.

Dintre fericitii care au unde munci este si Gheorghe Ageroaiei. A ramas somer cand firma la care lucra si-a inchis portile. Nu s-a resemnat. A plantat mai multe flori, pe care a incercat sa le vanda primariei. Cum si primaria e la fel de saraca, a fost nevoit in cele din urma sa le doneze. Era mai bine decat sa vada cum se ofilesc. Si atunci norocul a venit de unde nu s-a asteptat. "Sunt florile de la mine din curte. Si le-am donat primariei, nu neaparat sa ma angajeze. Ei au hotarat ca ar avea nevoie de un om ca mine".

Acum, incearca sa aduca o pata de culoarea in mare de gri. Nu e mult, dar e un inceput. "Eu incerc totusi sa fac ceva frumos pentru orasul Stefanesti. Anul viitor o sa aducem mai multe flori".

Primarul incearca si el sa aduca bani in Stefanesti. Cum industrializarea este scoasa din calcul, s-a orientat spre altceva. Turismul. "Avem o zona foarte frumoasa in zona lacului Stanca Costesti, barajul apartine de Apele Romane, restul terenului, vis-a-vis de lac apartine populatiei. Mai greu de realizat ceva turistic, dar nu imposibil".

"Este unul dintre cele mai mari baraje din tara, avand un volum total de un miliard 400 de milioane de metri cubi. Sunt rezervatii acvo-faunistice, si situri natura 2000, fiind arii protejate", explica Radu Vucovici, directorul Barajului Stanca Costesti.

Pentru asta e insa nevoie de bani. Foarte multi bani. Pentru infrastructura, pentru cazare, pentru tot ce este nevoie ca o statiune turistica sa functioneze, iar bani nu sunt. Chiar daca oamenii de aici platesc taxe ca la oras. Asa ca administratia locala asteapta sa poata accesa fondurile europene. Iar pana atunci, oamenii din Stefanesti se descurca la fel ca pana acum, cum pot.