Stelian Beciu, de la profesia de executor judecătoresc, la cea de fotograf
Stelian Beciu este cunoscut în Constanţa ca executor judecătoresc. În 7 ani, a pus în aplicare peste zece mii de decizii judecătoreşti definitive. Rafturile cu dosare rosii spun multe despre experienţa lui. Este de 20 de ani în branşă şi povesteşte că a trecut prin toate etapele. A fost pe rând, executor fiscal și bancar în Brăila, oraşul natal. Este absolvent de Drept, dar nu s-a văzut niciodată în roba de avocat.
De Redactia Observator la 18.12.2019, 15:21
Stresaţi suntem cu toţii, dar fericiţi sunt aceia dintre noi care reuşesc să găsească acea activitate, măcar una, care să ne facă plăcere, să ne ajute să ne eliberăm de tensiune. Un fel de healing, cum ar spune englezul. Iar "medicamentul" poate fi orice. Croşetat, desenat, lectii de pian sau fotografia. Interesante sunt situatiile în care, între profesia de bază și pasiune nu pare sa fie nicio legătură.
Stelian Beciu este cunoscut în Constanţa ca executor judecătoresc. În 7 ani, a pus în aplicare peste zece mii de decizii judecătoreşti definitive. Rafturile cu dosare rosii spun multe despre experienţa lui. Este de 20 de ani în branşă şi povesteşte că a trecut prin toate etapele. A fost pe rând, executor fiscal și bancar în Brăila, oraşul natal. Este absolvent de Drept, dar nu s-a văzut niciodată în roba de avocat.
Reporter: Care sunt cele mai impresionante cazuri de până acum, cele care îşi lasă o amprentă asupra ta, ca om, chiar dacă te duci în calitate de executor judecătoresc?
Stelian Beciu, executor judecătoresc / artist fotograf: Cele m impresionante sunt cele cu copii şi evacuări. Cele cu copii, când trebuie să luăm copii de la părinţi şi săii ducem la asistenţi maternali, sau de la un părinte la altul în cazuri de divorţ.
Implicarea profesională şi emoţională lasă urme. Urme pe care Stelian a încercat să le estompeze măcar. prin obiectivul unui aparat foto.
Reporter: De ce ai ales fotografia?
Stelian Beciu: Nu am ales- o eu, m-a ales ea pe mine şi în timp a fost alegerea asta, ne-am ales reciproc, până la urmă. Când un amic mi-a spus că ar trebui să-mi cupăr un aparat foto şi să mă înscriu la nişte cursuri.
A urmat un curs, mai multe workshop-uri, inclusiv în Grecia şi a participat la două expoziţii de grup. Iar următorul pas a venit firesc. O expoziţie personală prin care să transmită un mesaj: "Este o revoltă ce a răbufnit în mine de ceva vreme văzând în fiecare zi pe străzi copii și bătrâni abandonaţi, vânători de câştiguri facile, fără nici un pic de efort."
