Studiu: Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate sunt mai predispuşi la consumul de droguri şi sunt mai agresivi

Unul din 4 copii români au sau au avut măcar un părinte plecat la muncă în străinătate. Principalul motiv pentru care părinţii aleg să muncească în afară este îmbunătăţirea stării financiare a familiei. Însă în ciuda banilor, copii aleg ca părinţii să stea alături de ei. Acestea sunt o parte din rezultatele unui studiu naţional complex realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii România.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Primele trei destinaţii pentru muncă în cazul femeilor sunt: Italia (21%), Spania (17%) şi Austria (12%), iar în cazul bărbaţilor: Germania (24%), Italia (22%) şi Marea Britanie (14%).

Copiii deobicei nu sunt de acord cu plecarea părinţilor

Aproape o treime dintre copiii care au fost întrebaţi (31%) declară că nu au fost de acord cu plecarea părintelui sau părinţilor la muncă în străinătate. În medie, mama pleacă prima dată la vârsta de 6 ani şi 11 luni a copilului; a fost plecată, în medie, 3,2 ani din cei 4,5 în care copilul s-a confruntat cu migraţia mamei şi dintre mamele plecate să muncească în străinătate, 58% se întorc în ţară o dată pe an, relevă ancheta.

Experienţa migraţiei este similară în urban şi în rural: 61,5% dintre copiii ai căror părinţi au fost vreodată plecaţi în străinătate au sau au avut doar tatăl plecat (aproximativ 587.000 de copii), 20,4% au sau au avut doar mama plecată (aproximativ 194.000 de copii), iar 18,1% au avut plecaţi ambii părinţi (aproximativ 173.000 de copii). Prin raportare la volumul de referinţă utilizat în eşantionare, respectiv 3.896.943 de copii, rezultă că aproape un milion de copii, respectiv 954.000 de copii au sau au avut experienţa plecării unuia dintre părinţi pe parcursul copilăriei, până la data studiului.

Care sunt motivele pentru care părinţii aleg calea străinătăţii

Ierarhia motivelor care au stat la baza deciziei de a pleca la muncă în străinătate este aproximativ similară în cazul mamelor plecate şi în cazul taţilor plecaţi. Se evidenţiază însă, următoarele aspecte: motivaţia venitului individual scăzut în cazul mamelor (36%) ocupă o pondere mai mare decât în cazul taţilor (32%); motivaţia îmbunătăţirii situaţiei generale a familiei ocupă o pondere semnificativ mai mare pentru taţi (33%) în comparaţie cu mamele (26%). Motivaţia banilor pentru educaţia copiilor ocupă o pondere de două ori mai ridicată în rândul mamelor (11%) decât în rândul taţilor (5%). 87% dintre părinţii plecaţi în străinătate în ultimul an obişnuiau/obişnuiesc să trimită bani aparţinătorilor/copiilor rămaşi în ţară. Frecvenţa discuţiilor copiilor cu părintele plecat tinde să crească odată cu creşterea în vârstă a copilului, până la atingerea pragului de 14 ani pentru copil, după care tendinţa este uşor descendentă. Majoritatea copiilor vorbesc cu părintele plecat zilnic.

De remarcat este faptul că 20% dintre adolescenţii (15-17 ani) care au un părinte plecat la muncă în străinătate (unul din cinci) vorbeşte cu el o dată pe săptămână sau mai rar. Principalul mijloc de comunicare cu părinţii plecaţi sunt platformele video (77%).

În medie, copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate merg semnificativ mai puţin la medic (2,2 ori pe an) decât copiii care nu se află în această situaţie (2,5 ori pe an), deşi nevoile medicale în cele două categorii nu sunt semnificativ diferite.

Problemele cu care se pot confrunta copiii

Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de cinci ori mai mare (560%) de a consuma frecvent alcool, în comparaţie cu ceilalţi copii. Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate dublă prin comparaţie cu ceilalţi copii de a fuma frecvent. De asemenea, copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de şase ori mai mare de a genera conflicte cu ceilalţi copii (în corelaţie cu problemele de externalizare identificate anterior şi sentimentele negative pe care copilul le resimte).

Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de peste şase ori mai mare de a consuma etnobotanice sau substanţe interzise în comparaţie cu ceilalţi copii. Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de două ori mai mare decât în rândul celorlalţi copii să aibă un comportament agresiv faţă de alţi copii.

Încrederea este mai scăzută privind performanţele şcolare, starea de sănătate şi starea gospodăriei

Deşi situaţia materială a familiilor cu un membru plecat la muncă în străinătate este percepută a fi mai bună decât în cazul celorlalte familii, încrederea în evoluţiile viitoare la nivel de familie este mai reţinută atât în privinţa performanţelor şcolare ale copiilor cât şi starea de sănătate a familiei şi starea generală a gospodăriei. Astfel, aparţinătorii copiilor cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate: au o probabilitate cu 11% mai mică decât ceilalţi respondenţi de a considera că în anul următor performanţele copiilor se vor îmbunătăţi; au o probabilitate cu 8% mai mică de a considera că în anul viitor starea de sănătate a familiei se va îmbunătăţi; au o probabilitate cu 7% mai mică de a considera că starea gospodăriei se va îmbunătăţi în anul următor.

Referitor la acest aspect, ipoteza Salvaţi Copiii are în vedere o stare de anxietate generată de nesiguranţa locului de muncă şi de sentimentul vulnerabilităţii ocupaţionale care se reflectă şi asupra sănătăţii şi performanţei şcolare a copilului.