OBSERVATOR SPECIAL: Supravietuitori in satul-fantoma. Doar sase oameni mai traiesc in acest colt de lume

Oamenii sfintesc locul. Dar cand locul se satura de oameni, incepe sa-i alunge. Un astfel de loc este satul Mihai Eminescu din Botosani. E mult spus sat. E mult spus si catun. Doar sase oameni mai traiesc in acest colt de lume

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Un sat fara caini nu are nici oameni. Desi pare satul de dupa apocalipsa, sase inimi bat pe aici pe undeva. Mihai Eminescu. Un sat mai ruginit decat placuta de la intrare. Vantul aduce cu el sunetul boabelor de porumb desprinse de pe stiuleti. Asa il gasim pe domnul Vasilica Traian. Ne-am fi asteptat ca prezenta noastra sa-l mire, sa-l sperie, in fine, sa-i smulga o reactie. Ne-a primit atat de firesc, de parca ar fi avut o intalnire cu noi trecuta in agenda. Pentru Traian nu mai exista timp. Exista doar anotimp. Asa isi mai da seama ca vremea trece. Desi pare sa treaca invers. Acum, satul e parasit. In urma cu un secol, avea boieri, avea scoli, avea uliti pline. Un loc plin de viata de care s-a indragostit pana si Mihai Eminescu.

Povestea decaderii satului este continuata de un alt supravietuitor. Aurel Petrariu. Mezinul comunitatii. Are doar 66 de ani. “Eu cand eram copil aici, intr-adevar, satul era foarte mare. Cred ca erau 90 de case”, spune Aurel Petrariu.

In anii '70, multe dintre case au fost scufundate de o alunecare de teren. Altele au fost sterse de o inundatie. Astazi, fantanile au secat, iar in sat au mai ramas cinci case si sase oameni. “Sa zicem ca stiinta a avansat. De as avea un aparat sa gasesc izvorul, as investi. Fac rate, ca si-asa am rate destule”, mai spune omul.

Are o singura temere. Sa nu-i ia banca locuinta. De singuratate nu se teme deloc. El nu prea se duce la oras. Are radacini aici. La o casa distanta gasim inca o supravietuitoare. Doamna Adela. Ea nu e singura. Nu a fost niciodata singura. E inconjurata de fotografii si in fiecare saptamana e vizitata de copii si nepoti. “Sunt multumita de copiii mei. Cand ai unu sau doi, se supara, dar la mine din noua care sunt in viata. Unu tot isi aduce aminte de mine”, marturiseste femeia.

Primarul comunei de care apartine satul Mihai Eminescu ii cunoaste prea bine pe cei sase supravietuitori. “Acesti oameni nu vor pleca niciodata de-acolo. Aceste cateva familii doar dupa decesul lor vor parasi acest loc”, a explicat Ghica Iliescu, primarul comunei Gorbanesti.

Daca v-am spune ca satul Mihai Eminescu nu are cimitir, veti crede ca este o localitate nemuritoare. Un locuitor sigur este.