Tradiţia trece prin stomac, ca tăiţeii

Făină, sare, ouă. Trei ingrediente simple, care însă amestecate, frământate şi pregătite cu dragoste se transformă într-unul dintre cele mai delicioase produse româneşti

• Jumătate de ţară, sub cod galben de vreme severă până sâmbătă seara. Rafalele de vânt depăşesc 50 km/oră

Făină, sare, ouă. Trei ingrediente simple, care însă amestecate, frământate şi pregătite cu dragoste se transformă într-unul dintre cele mai delicioase produse româneşti

Par tăiţei. De fapt, chiar sunt. Doar că în Hunedoara şi alte părţi ale ardealului se numesc laşcă. Şi fac parte din tradiţia locului.

Laşca există de secole. Practic, fiecare gospodărie avea reţeta proprie pentru aceşti tăiţei. Georgeta Rotariu a văzut aici potenţial. Aşa că a înregistrat laşca drept produs tradiţional. Dar ce face laşca de la Şoimuş să se deosebească de restul produselor, unele numite pompos, tradiţionale? Un prim lucru ce trebuie luat în calcul este vechimea reţetei folosite.

Ultimul, şi poate cel mai important factor, este că laşca se produce exclusiv manual. Singura inovaţie tehnică din bucătărie este un mic aparat de tăiat. Dar până să ajungă în supă, este cale lungă. Mai întâi este pregătit aluatul.

Când vine vorba de laşcă, nu există cantităţi exacte pentru ingrediente. La fel cum nu există un timp de frământare. Însă gospodinele au secretele lor.

Dar munca nu se termină aici. Aluatul este tăiat în mici bucăţi şi întins. Apoi este lăsat la uscat. Abia după aceea aluatul elastic este pregătit să devină laşcă.

Va mai trece ceva vreme până laşca se va transforma în supa cu acelaşi nume.

E o muncă migăloasă, însă oricine a gustat măcar odată din celebra supă vă va spune că şi munca şi aşteptarea au fost meritate.