Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor, celebrat pe 30 noiembrie. Legendele care au marcat istoria spirituală a României
Sfântul Andrei, cunoscut și sub numele de „Sfântul Andrei, Apostolul” sau „Andrei cel întâi chemat”, este o figură importantă în tradiția creștină, fiind considerat unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus Hristos. În tradiția ortodoxă, el este cunoscut și ca „Ocrotitorul României”, iar ziua sa de pomenire este celebrată pe 30 noiembrie, zi în care credincioșii îi aduc omagiu și reflectă asupra moștenirii și contribuției sale la răspândirea mesajului creștin.
De Redactia Observator la 30.11.2024, 09:12
Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României, este sărbătorit de Biserică în ziua de 30 noiembrie.
"Datori suntem noi creştinii a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii (...), dar mai ales Sfinţilor Apostoli, toată omenirea cea de sub soare le este datoare, în toată vremea şi în toate zilele, ca şi în tot ceasul, a le mulţumi, a-i slăvi, a-i lăuda şi a săvârşi pomenirea lor cu bucurie, cu osârdie şi cu evlavie; iar zilele lor de pomenire se cuvine a le prăznui cu tot poporul, cu psalmi, cu cântări de laude şi de mulţumire şi a le cinsti duhovniceşte. Pentru că ei, de toată lumea lepădându-se şi de Hristos Dumnezeul nostru lipindu-se, slujindu-I Lui cu toată osârdia şi cu tot sufletul, s-au făcut următori ai sfintei şi dumnezeieştii vieţi, cum şi petrecerii lui Hristos pe pământ şi, fiind văzători ai minunilor celor de El făcute, au urmat şi patimilor, răstignirii, morţii, învierii şi înălţării Lui la cer". (Vieţile Sfinţilor)
Unul dintre aceştia, şi mai întâi chemat decât toţi, este Sfântul Apostol Andrei.
"Slăvitul Apostul Andrei, cel întâi chemat, s-a născut în cetatea ce se numeşte Betsaida, care este lângă Marea Galileii, în hotarul Zabulonului, din care seminţie i se trăgea şi neamul. Cetatea era mică şi neînsemnată mai înainte, iar după răsărirea acestuia, a fratelui său, verhovnicul Petru, şi a lui Filip, s-a făcut renumită şi slăvită. Şi se numea evreieşte Betsaida, ce se tâlcuieşte casa vânătorilor. După cuviinţă se numea aşa, căci astfel era patria Sfinţilor Apostoli Petru, Andrei şi Filip, care au vânat peşte până au aflat adevărul, Care este Hristos". (Vieţile Sfinţilor)
Din acel loc au răsărit apostolii amândoi, Sfântul Apostol Petru şi Sfântul Apostol Andrei, având un tată sărac, anume Iona, care, fiind sărac, a învăţat pe fiii săi meşteşugul său. Căci Iona era pescar şi prindea peşti în Marea Galileii şi prin alte iezere ce se aflau prin Galileea. Apoi Apostolul Petru şi-a luat de femeie pe fiica lui Aristobul, fratele Apostolului Varnava. Iar dumnezeiescul Andrei, lepădând toată tulburarea lumească, şi-a ales să petreacă întru feciorie, nevoind să se însoare.
Auzind că Sfântul Proroc Ioan, Înaintemergătorul Domnului, umblă prin locurile de pe lângă Iordan şi propovăduieşte credinţa şi pocăinţa, Andrei s-a dus la dânsul şi i s-a făcut ucenic, că dorea a se sui cu mintea sa la înţelegeri mai înalte.
Când Sfântul Ioan Botezătorul L-a arătat pe Iisus, zicând: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei, împreună cu un alt ucenic, s-a dus după Hristos: "Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru". (Ioan 1; 38-40)
Apostolul Andrei, lăsând toate, a urmat lui Hristos, mai înaintea celorlalţi apostoli, fiind chemat la învăţătura lui Hristos, pentru care s-a şi numit întâi chemat.
În Ierusalim, Apostolul Andrei a cunoscut şi a fost martor la patimile Mântuitorului Hristos, la răstignirea pe cruce şi la Învierea Sa.
Misiunea de creştinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol a început după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, atunci Sfinţii Apostoli au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire.
Potrivit Tradiţiei Bisericii, acestui întâi chemat i-a căzut sortul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (Dobrogea) şi până în Crimeea.
"Dar în cetăţile acestea nu umbla Sfântul Apostol Andrei aşa precum noi povestim pe scurt. Ci în fiecare cetate unde umbla, multe ispite şi multe împotriviri avea, dar, cu ajutorul lui Hristos, pe toate le biruia, fiindcă Hristos era apărătorul lui şi pe toate cele potrivnice le făcea lesnicioase. Căci şi cu nebunia cea văzută a propovăduirii, biruia pe înţelepţii elinilor". (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Apostol Andrei a avut sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint.
Atunci când mulţimile voiau să îl scoată din mâinile asupritorului, Sfântul Apostol Andrei se împotrivea spunând: "Şi nu numai să nu faceţi împiedicarea muceniciei mele, ci şi voi singuri să vă gătiţi ca nişte buni nevoitori şi ostaşi ai lui Hristos, a nu vă teme de îngrozirile tiranului, ci a purta cu răbdare pe trupurile voastre rănile ce vi se vor aduce asupra voastră de chinuitori. Că de este nevoie a se teme cineva de frică, apoi se cuvine a se teme de frica aceea care nu are sfârşit. Pentru că frica şi îngrozirile de la oameni sunt asemenea fumului, că arătându-se îndată se sting. Şi de dureri dacă voim a ne teme, apoi se cuvine a ne teme de acelea ce nu au sfârşit niciodată". (Vieţile Sfinţilor)
"Zicând el acestea, iată o lumină mare din cer l-a strălucit ca un fulger, pe care toţi o vedeau şi de jur împrejur l-a strălucit pe el, încât nu era cu putinţă ochiului omenesc, celui de tină, a privi spre dânsa. Şi a petrecut acea lumină cerească strălucindu-l ca la o jumătate de ceas; şi când lumina a dispărut, atunci şi Sfântul Apostol şi-a dat sufletul său cel sfânt şi împreună cu dânsa s-a dus ca să stea înaintea Domnului". (Vieţile Sfinţilor)
Şi aşa s-a sfârşit sfântul bătrân, Sfântul Apostol Andrei, fiind plin de zile, că a trăit ca la optzeci de ani.
Sfintele sale moaşte au rămas în episcopia din Paleapatra mulţi ani, făcând neîncetat minuni şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa. Au fost mutate la Constantinopol de fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), împăratul Constanţiu (337-361), iar când a fost prădat Constantinopolul, s-au împărţit sfintele moaşte în mâinile binecredincioşilor creştini.
Cine a fost Sfântul Andrei şi de ce este important pentru români
Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Apostol Petru şi fiul lui Iona, un pescar din Galileea.
Se crede că Sfântul Andrei a fost martor la botezul lui Iisus Hristos şi a fost numit „Cel întâi chemat”, adică primul ucenic al lui Ioan Botezătorul. După Înălţarea Domnului, toţi apostolii au plecat în misiunea de creştinare şi se spune că Sfântul Andrei a ajuns în ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre. Acesta s-a adăpostit într-o peşteră din Dobrogea de astăzi.
În anul 1997, Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, iar ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească naţională. Tradiţii de Sfântul Andrei Poporul român este unul plin de tradiţii, iar cele pentru ziua de Sfântul Andrei sunt dintre cele mai vechi, transmise din generaţie în generaţie, încă din perioada dacilor.
Visarea ursitului în noaptea de Sfântul Andrei
Cea mai cunoscută tradiţie de Sfântul Andrei este visarea ursitului. Se spune că, pentru a visa cine le va fi soţ, fetele mănâncă turtă foarte sărată înainte de culcare şi pun un fir de busuioc sub pernă. Tradiţia spune că alesul din vis îi va aduce apă fetei, însă bărbatul va apărea doar dacă măritişul va fi în anul următor.
Altfel, tinerele mai au de aşteptat, urmând acelaşi ritual şi la anul. În ziua de Sfântul Andrei, se pune grâul la încolţit O altă tradiţie de Sfântul Andrei este legată de punerea grâului la încolţit. De obicei, în seara dinaintea sărbătorii de Sfântul Andrei, toţi membrii familiei pun grâul la încolţit într-un vas sau un ghiveci şi aşteaptă până la Anul Nou.
De Revelion, aceştia verifică grâul şi, în funcţie de cum a crescut, aşa de norocos va fi anul următor. De Sfântul Andrei, se prezice vremea De sărbătoarea zilei de Sfântul Andrei, se poate prezice vremea pentru anul ce urmează. Se spune că, dacă în noaptea Sfântului Andrei cerul este senin, atunci iarna ce vine va fi una blândă. Însă dacă va fi înnorat, va ploua sau va ninge, atunci urmează o iarnă foarte grea.
Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Andrei
Mai ales pentru români, există multe obiceiuri de Sfântul Andrei, diferite de la o zonă a ţării la alta. Unele dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Sfântul Andrei sunt oferirea florilor de ziua numelui, culegerea crenguţelor de pomi fructiferi şi pelerinajul.
Oferirea de flori sărbătoriţilor de Sfântul Andrei În România, celebrarea onomasticii de zilele sfinte este o tradiţie veche, foarte bine păstrată şi azi. De 30 noiembrie, aproape un milion de români îşi celebrează onomastica, fiind una dintre cele mai importante sărbători.
