SPECIAL! Un batran isi ingrijeste gradina cu trandafiri, chiar daca viitura i-a distrus casa

O lectie de viata, de smerenie si de putere vine dintr-un catun din Neamt. Un batran de acolo a pierdut tot dupa ce apele i-au ras de pe fata pamantului gospodaria. Chiar daca "acasa" nu mai exista, batranul merge zilnic sa priveasca ruinele si isi ingrijeste gradina cu trandafiri.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Casa ii este acum un fost cabinet veterinar si toata averea lui se afla intre patru pereti vechi, reci si straini. Cateva iconite , cateva haine vechi si o punga cu mancare pe care a primit-o de la un vecin.

Ce ii spui unui om care a pierdut totul? Un om care mai are doar hainele de pe el, care are un adapost din mila primarului, care traieste din mila vecinilor. Nu ii spui nimic, ci il asculti. Candva, mos Costache lucra la oras. Era inginer. Avea o viata buna, avea familia aproape. In ultimii ani, s-a retras in Razboieni, la casa batraneasca: „E o mostenire a mea de pe mama. Si din cauza timpului, tot mi-e greu, tot rau, am zis sa raman aici. Eu am zis ca mai tine vreo cinci, sase ani”.

Nu stia ca totul se va frange, brusc, intr-o seara furtunoasa de vineri: “Eram in dormitory si-aud, deodata, dar ploua, buuum, cadea acolo. Trei saptamani m-a plouat. Eu am crezut ca e cutremur, ca asa bubuia. Am iesit afara pe terasa, dar ploua atat de tare ca nu puteam sa ies”.

Nu putea sa iasa, nu putea sa intre. Afara ploua ca si cum apa ar fi vrut sa inghita pamantul. In casa, peretii subrezi si vechi ai casei cedau. S-a asezat pe patul sau si a asteptat. Acolo l-au gasit, a doua zi, salvatorii.

Nu-i place sa locuiasca in fostul cabinet veterinar. Nu rabda sa stea intr-un pat strain. Ii e dor de ce a mai ramas din casa batraneasca. Ii e dor de trandafirii lui. Asa ca la cei 76 de ani pe care-i are, Mos Costache bate drumul pana spre casa. Se pierde printre ruine.

Gradina cu trandafiri e singura care a ramas intacta. Un gand ii lumineaza chipul brazdat de timp, de griji, de nenorociri. Zambeste strengareste cat cauta prin mormanele de moloz. Nu gaseste cutitul pe care-l cauta, dar gaseste un ciob din ce-au fost odata geamurile casei lui. Il ia cu grija si se duce spre tufa cu trandafiri.

Nu mai are vizuina lui, dar trandafirii parca aduc un aer de familiar in camera rece a fostului cabinet veterinar. Vrea sa plece, dar ceva il intoarce din drum.