Un grup de tineri vor să restaureze și să repopuleze un sat părăsit din Hunedoara!

Câţiva tineri români, stabiliţi în străinătate, revin acasă cu gânduri mari. Vor să restaureze în totalitate şi să repopuleze un sat de poveste din Hunedoara. Alun, satul de marmură, e acum părăsit deşi acum ceva vreme era faimos în Europa, prin construcţiile sale. Iniţiativa, unică în România, începută prin înfiinţarea unei asociaţii, va avea primele efecte în cel mult cinci ani. O echipă Observator i-a însoţit pe tinerii care vor să readucă satul la viaţă şi a descoperit frumuseţea incredibilă a locului. 

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Câţiva tineri români, stabiliţi în străinătate, revin acasă cu gânduri mari. Vor să restaureze în totalitate şi să repopuleze un sat de poveste din Hunedoara. Alun, satul de marmură, e acum părăsit deşi acum ceva vreme era faimos în Europa, prin construcţiile sale. Iniţiativa, unică în România, începută prin înfiinţarea unei asociaţii, va avea primele efecte în cel mult cinci ani. O echipă Observator i-a însoţit pe tinerii care vor să readucă satul la viaţă şi a descoperit frumuseţea incredibilă a locului. 

Lăsând în urmă blocurile, drumurile asfaltate şi praful, ajungem într-o altă lume. Una verde. Pe o colină, un drum şerpuitor îşi face cale parcă spre cer. Este pavat în întregime cu marmură, iar în fiecare bucăţică încă se vede truda şi migala cu care a fost construit acum mai bine de jumătate de veac.  

De aici a plecat cea mai mare parte a materialelor care s-au folosit la ridicarea Casei Poporului. Dar, din cariera de marmură n-a mai rămas mare lucru. 

E singura care nu şi-a pierdut măreţia de-a lungul celor 100 de ani. Dar rugăciunile se mai aud doar la sărbători, când vine preotul. Am găsit-o închisă, cele două măicuţe fiind plecate prin ţară, să strângă fonduri pentru renovare.

Primul semn de viaţă ni-l dă un câine, care ne conduce rapid într-o gospodărie. Cu un zâmbet larg, cât albastrul cerului, ne întâmpină Ministerul. Este porecla singurului localnic, pe care doar cele 700 de oi l-au mai ţinut peste iarnă în sat.  

Nici el nu ştie dacă iarna viitoare îl va mai prinde tot aici. Soarele se acunde brusc, iar în câteva secunde fulgi mari acoperă casele părăsite. "E omătul mieilor" adaugă, scurt, ministerul. 

Peste gard se vede şcoala. Părăsită. Cei care au învăţat aici sunt deja oameni mari. Realizaţi la oraş sau plecaţi în Vestul Europei. 

Ajungem în curtea bunicii Maria. La 83 de ani, pregăteşte sarmale de post, perfect aşezate în oală. S-a întors, de la copiii ei de la oraş, doar de câteva zile. Ne întâmpină cu lacrimi când îi spunem că nişte tineri îşi propun să readucă satul la viaţă.

Cristian şi Denisa au poftă de viaţă, chiar dacă drumul pe care au luat-o e unul greu de dus la bun sfârşit.  

Deocamdată au făcut un singur pas: au înfiinţat ONG-ul, care ar urma să readucă viaţa în satul Alun. 

Optimisul Denisei, artistă de meserie, e completat de raţiunea lui Cristian, de profesie inginer. Cei doi îşi propun ca în cinci ani, satul să aibă altă faţă. Casele vor fi restaurate şi se vor deschide ateliere meşteşugăreşti.

În plus, se vor construi case modulare, care să păstreze arhitectura, iar energia electrică va fi înlocuită cu cea solară. De la autorităţi vine sprijinul moral. 

Satul Alun e la 30 de kilometri de Hunedoara. 100 de familii au plecat de aici în ultimii 30 de ani. Cele mai multe case sunt părăsite. Proiectul "Sus cu viaţa" îşi propune ca în 10 ani zona să fie readusă la viaţă şi dacă va avea succes să fie aplicat şi în cazul altor sate cu potenţial din România.