Observator Special: Violenta naste violenta: copiii care sunt batuti de parinti devin, la randul lor, agresori

Cazul baietelului din Iasi, care a baut spirt de frica tatalui, a zguduit o tara intreaga. Fara voia lui, a tras un nou semnal de alarma in ceea ce priveste violenta in familie.

• Jumătate de ţară, sub cod galben de vreme severă până sâmbătă seara. Rafalele de vânt depăşesc 50 km/oră

Violenta naste violenta! Ganditi-va la asta ori de cate ori simtiti pornirea de a va pocni copilul. Bataia este departe de a-l aduce pe drumul cel bun. Un copil lovit se simte in primul rand umilit. Cei care au caractere puternice se vor inrai. Si vor face exact ce li s-a facut. Isi vor bate prietenii, isi vor bate colegii, iar - la un moment dat - ar putea sa-i serveasca inapoi parintelui tratamentul pe care i l-a oferit pe vremea cand era mic si neputincios.

Tocmai de aceea, specialistii ii sfatuiesc pe parinti sa-si bazeze relatia cu fiul sau fiica exclusiv pe discutii. Iar cand nu se poate pe baza de conversatie, pedepsele sunt cele mai bune. Pustii sunt mai putin predispusi sa mai repete tampenia, dupa ce au ramas o saptamana fara internet.

Baiatul de zece ani din Iasi locuia impreuna cu tatal sau. Nu avea mama, iar singurul parinte il trimitea la scoala, doar ca sa poate lua alocatie. Nu evita nici sa-l pocneasca, atunci cand i se parea ca baietelul nu se comporta cum trebuie.

“Pedeapsa corporala ar trebui revizuita ca si atitudine. In primul rand, trebuie sa ne amintim propria noastra suferinta, in momentul in care eram pedepsiti in modul acesta”, spune psihologul Jeni Chiriac.

Un copil batut de parinti sau care a asistat la scene violente in familie, se va comporta la fel, spun specialistii. In urma cu doua zile, un elev de 15 ani, din Braila, a fost lovit de patru colegi, chiar in incinta liceului.

Faptul ca bataia ar fi rupta din Rai e un mit, o spun cunoscatorii si o recunosc unii parinti. Copiii stiu ca fiecare greseala se plateste. Dar nu chiar oricum.

Totusi, problema ar exista dintotdeauna, sunt de parere unii specialisti. Iar rezolvarea e simpla, daca adultii invata sa priveasca mai atent nevoile si aspiratiile reale ale viitoarei generatii.

“Eu cred ca este un esec pe care il intampina toate generatiile cu copiii lor, din dorinta de a-i oferi ceva mai mult, fara sa ii inteleaga aspiratiile si nevoile, ci impunandu-le ce ne dorim noi ca parinti”, este de parere Mihaela Guna, presedinte Asociatia parintilor.

Putem vorbi, totusi, de un esec al generatiilor. Pentru ca din ce in ce mai multi parinti relationeaza din ce in ce mai putin cu cei mici. In incercarea de a castiga mai mult pentru copiii lor, parinti pun, fara sa vrea, pe ultimul plan cel mai important lucru, interactiunea directa cu ei.