Vladimir Găitan a murit. Actorul avea 73 de ani
Marele actor Vladimir Găitan a murit la vârsta de 73 de ani, după o suferință grea. "A trecut dincolo şi a lăsat teatrul şi filmul românesc, pe noi toţi, mult mai singuri", a anunțat actorul Vlad Rădescu. Din luna aprilie, Vladimir Găitan refuzase să mai fie internat în spital, la Spitalul Fundeni.
De Redactia Observator la 11.11.2020, 08:35
- Anunțul a fost făcut de actorul Vlad Rădescu, pe Facebook
- Vladimir Găitan s-a născut pe 2 februarie 1947, la Suceava
- Actorul a preferat să se stingă acasă
Vladimir Găitan suferea de o boală cumplită, pe care încerca de multă vreme să o înfrângă.
"Vladimir Găitan a trecut dincolo şi a lăsat teatrul şi filmul românesc, pe noi toţi, mult mai singuri... Condoleanţe familiei care trece prin momente atât de grele. Adio, Duţu!", a scris pe Facebook actorul Vlad Rădescu.
Vladimir Găitan s-a născut la 2 februarie 1947, la Suceava. A absolvit în 1970 Institutul de artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Actorie, clasa prof. George Carabin şi Elena Negreanu, potrivit site-ului Teatrului de Comedie, www.comedie.ro.
A debutat pe scena Teatrului de Comedie, unde a jucat în ''Mutter Courage'' de Bertholt Brecht (1972), ''Trei surori'' de A.P. Cehov (1975), ''12 oameni furioşi'' de Reginald Rose (1977), ''Cinema'' de Jean Anouilh (1979), ''Pierrot'' de Moliere (1980), ''Turnul de fildeş'' de Viktor Rozov (1981).
După 1990, a jucat aici în piese precum ''Amphitrion'' de Moliere, ''Fuga'' de Mihail Burgakov, ''Anna Karenina'' de L.N. Tolstoi, ''...escu'' de Tudor Muşatescu, ''Poker'' de Adrian Lustig, ''Soare pentru doi'' de Pierre Sauvil, ''Revizorul'' de N.V. Gogol, ''Pescăruşul'' de A.P. Cehov. A fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti (1994-1996).
De asemenea, a jucat şi pe scena Teatrului ''Nottara'', în piese precum ''Întâlnire la Sunles'' de Jean Anouilh, regia Geo Saizescu (1994), ''Îngeri în America'' de Tony Kushner, regia Theodor Cristian Popescu (1998), precizează site-ul Teatrului de Comedie. În 2001 a devenit director al Teatrului ''Nottara'' (13 februarie-20 iunie).
A debutat în cinematografie în 1969, în perioada studenţiei, în filmul ''Reconstituirea'', în regia lui Lucian Pintilie.
Pentru Vladimir Găitan, „şansa” a fost cea care a făcut ca el să joace în filmul lui Lucian Pintilie. „Se vorbeşte despre talent şi geniu, dar eu am să pledez pentru ideea de şansă. Joacă un rol uriaş în viaţa unui actor”, spunea actorul în iulie 2018 la o proiecţie-eveniment a filmului.
Au urmat roluri în alte filme: ''Căldura'', regia Şerban Creangă (1969), ''Puterea şi adevărul'', regia Manole Marcus (1971), ''Săgeata căpitanului Ion, regia Aurel Miheles (1972), ''Ceaţa'', regia Vladimir Popescu-Doreanu (1973), ''Pe aici nu se trece!'', regia Doru Năstase (1975), ''Din nou împreună'', regia George Cornea (1978), ''Năpasta'', regia Alexa Visarion (1982), ''Zbor periculos'', regia Francisc Munteanu (1984), ''Omul cu cercel de aur'', regia Joachim Hassler (1984), ''Întunecare'', regia Alexandru Tatos (1985), ''Racolarea'', regia George Cornea (1985), ''Secretul lui Nemesis'', regia Geo Saizescu (1986), ''Omul zilei'', regia Dan Piţa (1997), ''Musafirul de duminică'' de Petre Ispas, regia Nae Cosmescu (1979), ''Roberta'', regia Valentin Hotea (2000), ''Detectiv fără voie'', regia Silviu Jicman (2002).
Potrivit news.ro, a colaborat cu regizorul Sergiu Nicolaescu, care l-a distribuit în: '''Zile fierbinţi'' (1975), ''Accident'' (1976), ''Pentru patrie'' (1977), ''Ultima noapte de dragoste'' (1979), ''Duelul'' (1981), ''Întâlnirea'' (1982), ''Wilhelm Cuceritorul'', co-producţie franco-română (1982), ''Noi, cei din linia întâi'' (1985), ''Francois Villon - poetul vagabond'' (1987), ''Mircea'' (1988), ''Coroana de foc (1990), ''Oglinda - Începutul adevărului'' (1993), ''15'' (2005), ''Goldberg - Supravieţuitorul'' (2008), ''Poker'' (2010).
Vladimir Găitan a jucat în serialele şi telenovelele româneşti ''Roberta'', ''Căsătorie imposibilă'', ''Daria, iubirea mea'', ''Cu un pas înainte'', ''Inimă de ţigan'', ''State de România - Student la Sorbona''.
În 2002, a fost decorat cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler ''pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional din Bucureşti''.
