Cel mai mare lac de pe Pământ, Paratethys, descoperit de cercetători români. Recordul, publicat în Guinness World Records, în peste 40 de limbi

Acum aproximativ 11 milioane de ani, într-o epocă geologică denumită Miocenul superior, continentul european arăta foarte diferit faţă de astăzi. Cea mai impresionantă trăsătură a continentului a fost, probabil, Paratethys - un corp de apă care se întindea de la est de munţii Alpii până în regiunile care astăzi aparţin Kazahstanului. Dan Palcu şi colegii săi au determinat proporţiile mega-lacului într-un studiu publicat în iunie 2021. Format în urmă cu aproximativ 12 milioane de ani, cel mai mare lac despre care se ştie că a existat vreodată pe Pământ este Megalake Paratethys, care se întindea din Alpii de est ai Europei până în ceea ce este astăzi Kazahstanul, în Asia Centrală. La apogeul său, în urmă cu aproximativ 10 milioane de ani, se estimează că a acoperit o suprafaţă de 2,8 milioane de kilometri pătraţi (1,08 milioane de mile pătrate) - ceea ce îl face puţin mai mare decât Marea Mediterană din zilele noastre - şi a deţinut un volum de peste 1,77 milioane de kilometri cubi (424.645 de mile cubice) de apă salmastră.

Oamenii de ştiinţă au folosit o serie de metode pentru a estima dimensiunea fostului mega-lac, în primul rând prin colaţionarea unor date paleogeografice extinse pentru a produce modele digitale de elevaţie (DEM) care au furnizat hărţi 3D ale batimetriei lacului. Activitatea tectonică istorică din regiune a fost luată în considerare la determinarea dimensiunilor lacului, la fel ca şi descoperirile de fosile, depozitele de sedimente şi tipurile de roci din întreaga regiune Eurasia.

Pe parcursul celor 5 milioane de ani de viaţă, o combinaţie de schimbări climatice şi activitate tectonică a redus dramatic dimensiunea Megalake Paratethys. În timpul celei mai intense perioade de desecare, între 7,65 şi 7,9 milioane de ani în urmă, a pierdut mai mult de o treime din apă şi aproximativ două treimi din suprafaţa sa, scăzând cu aproximativ 250 de metri (820 de picioare). Se crede că o reumplere ulterioară a lacului a provocat o revărsare în Marea Mediterană între 6,7 şi 6,9 milioane de ani.

Marea Neagră, Marea Caspică şi Marea Aral, cândva bazine în albia Paratethys, sunt acum principalele rămăşiţe ale megacalcanului. Paratethys a fost cândva gazda unei varietăţi de faună endemică care nu se găseşte nicăieri altundeva pe planetă, inclusiv Cetotherium riabinini, cea mai mică balenă cu balene din arhiva fosilă, care atingea o lungime de aproximativ 3 m (9 ft 10 in).

Câştigarea unui loc în Cartea Recordurilor este o realizare uriaşă

Dr. Palcu cercetează în prezent rezilienţa acestor regiuni fragile din punct de vedere ecologic la schimbările climatice şi la modificările induse de om, printr-un proiect finanţat de PNRR. Astfel, subliniază că descifrarea istoriei Paratethysului nu este doar o călătorie într-un trecut tragic, ci şi un far al speranţei pentru viitor: „Marea Neagră modernă are potenţialul de a deveni una dintre cele mai mari regiuni naturale de stocare a carbonului. Stabilitatea ei este de o importanţă capitală pentru viitoarele iniţiative de stocare a carbonului şi de prevenire a viitoarelor dezastre ecologice".

Câştigarea unui loc în Cartea Recordurilor este o realizare uriaşă şi îi va informa pe mulţi despre ştiinţa fascinantă din jurul acestui mega-lac. De la înfiinţarea sa în 1954, Guinness World Records a vândut peste 150 de milioane de cărţi în peste 100 de ţări şi a fost tradus în peste 40 de limbi. Studiul a fost realizat în colaborare între Universitatea Utrecht (Olanda), Universitatea din São Paulo (Brazilia), Academia Rusă de Ştiinţe (Rusia), Centrul Senckenberg de Cercetare a Biodiversităţii şi a Climei (Germania) şi Universitatea din Bucureşti (România), condus de paleo-oceanograful Dan Palcu de la Universitatea din São Paulo.