Povestea nepalezilor care au devenit gropari în cimitirul de la marginea oraşului Ploieşti

În lipsa angajaţilor români, mulţi patroni s-au văzut în faţa unei hotărâri: pun cruce afacerilor sau importă forţă de muncă de peste mări şi ţări. Aşa a apărut un fenomen. Zeci de mii de asiatici s-au stabilit în ţara noastră şi au ajuns indispensabili chiar şi-n industriile mai neobişnuite pentru ei. Continuăm seria Străini în Visul Românesc cu povestea unor nepalezi care au devenit gropari în cimitirul de la marginea oraşului Ploieşti. 

• Medicii iau în calcul să îi amputeze piciorul lui Florin Piersic, din cauza infecţiei cu stafilococ. Actorul a suferit o nouă intervenţie complicată

Cu un gol imens lăsat de românii plecați în vest, România a devenit tărâmul făgăduinţei pentru civilizaţiile din est. 

Melania Pop, manager agenţie de recrutare:  "Ce făceau românii după Revoluție, facem noi cu asiaticii. Acum e visul românesc, nu mai e visul american".

Ţara noastră pare că încearcă, dar cu pași timizi, să asimileze muncitorii africani si asiatici care fac cozi și împrumuturi la bancă, pentru a veni sa muncească aici. 

6.000 de euro pentru patru necunoscuți din Nepal

Melania Pop, manager agenţie de recrutare: "Acum că piața deja este educată când vorbim de asiatici, nu mai sunt întrebări de genul dar ce mănâncă un asiatic".

Agențiile fac turul țărilor asiatice, dar și africane, în căutarea muncitorului ideal, după specificul fiecărei meserii abandonate de români. Plătiți în cea mai mare parte cu salariul minim pe economie, 500 de dolari, asiaticii vin să facă orice. 

Melania Pop, manager agenţie de recrutare: "Dacă vorbim de Egipt, HORECA. Bonele filipineze, Sri Lanka. Construcții, HORECA, și orice alt tip de meserie. Şi mai înalt calificat, până la inginer și alte specialități. Nepalul, personal în casă. Bone, menajere. Cine are o croitorie, poate să-ți ceară și 150 de muncitori".

O jumătate de milion de angajaţi ne lipsesc în România. Şi calificaţi, şi necalificaţi. Aşa am ajuns să aducem şi ciobani din Himalaya ca să ne crească animalele. Ba chiar şi nepalezi care să ne coboare morții în groapă.

Daniel Albert, angajator român: "Este o mare schimbare. Eu cred ca este un Eden".

Timp de 14 ani, viața lui Daniel Albert n-a fost decât un lung şir de despărțiri - de muncitorii români care făceau orice, doar să pună osul la treabă nu.

Daniel Albert, angajator român: "Veneau diferiți zilieri sau chiar şi angajați care nu aveau nicio treabă cu munca, astăzi veneau, mâine nu veneau, mereu voiau bani înainte. Alţii plecând chiar cu sume importante de bani, nemaivrând să vina. Tot timpul stres te înţepă inima. Pentru ce? În 2019, am observat că aşa nu se mai poate".

Si-atunci a trebuit să decidă. Pune cruce afacerii sau riscă şi investeşte 6.000 de euro ca să aducă 4 necunoscuți din Nepal pe care să-i hrănească, să-i îngrijească si să-i plătească zi de zi, timp de doi ani.

Daniel Albert, angajator român: "Nu văzuseră niciodată oase umane. Au fost foarte surprinşi de treaba asta, dar uşor-uşor s-au obişnuit. Mai ales efectiv la înmormântare când trebuie să tragi giulgiul atunci au fost pentru prima dată, sau să aranjezi poziţia corpului în sicriu au fost un pic reticenţi. Dar împreună cu preoţii care au încercat să le arate, au reuşit. Cu coliva nu s-au obişnuit deloc nu le place că nu e foarte dulce, dar în rest mănâncă orice".

De când i s-au alăturat cei 4 nepalezi, Daniel doarme liniștit. Le-a construit gard în gard cu cimitirul o mansarda, deasupra fabricii de cruci. Au toate condiţiile, mâncare din belşug şi o cameră de jocuri unde să se relaxeze după munca istovitoare de la 7 la 6.

Daniel Albert, angajator român: "Le-am cumpărat o capră pentru prima dată pe care au tăiat-o, au pârlit-o, pentru ca ei pârlesc, nu o jupoaie, am mâncat şorici de capră. Încercăm să luăm părţi bune din cultura lor".

Surat are 23 de ani și de 18 luni trăiește visul ploieștean. Speră să construiască blocuri, nu cavouri, dar s-a obişnuit în timp.

Surat Bhandari, gropar nepalez: - Să lucrezi în construcţii e greu. 

- Prietenii tăi ştiu că lucrezi în construcţii?

- Da. Nu într-un cimitir.

- Ce faci cu banii câştigaţi? 

- Îi trimit acasă. Toţi banii îi trimit acasă.

Atât de tare s-a ataşat patronul de tânărul nepalez, încât are planuri să-și crească afacerea împreună cu el.

Daniel Albert, angajator român: "I-am şi promis că dacă rămâne, îi voi face o casă să se mute el cu soţia. Şi un salariu generos ca să ştiu că şi eu şi el nu avem probleme pentru restul vieţii".

Un şef bun

Surat Bhandari, gropar nepalez: "Şeful nostru e foarte bun. Eu îl înţeleg, el mă înţelege. Ăsta este motivul".

Daniel Albert, angajator român: "Sunt altfel. Eu consider că au mentalitatea părinţilor noştri a celor din 1940, 1950, aceea de conştiinţă a lucrului bine făcut şi responsabilitatea acelui lucru bine făcut".

Cum recrutează patronii români văcari din India şi nepalezi care ne sortează cu mâna gunoiul, vedeţi săptămâna viitoare, la Observator.