Îndrăgostită de viaţă, Loredana luptă neîncetat cu o boală nemiloasă
Doar o mare suferinţă te poate face să apreciezi cu adevărat viaţa. Şi să crezi că, oricât ar fi de grea, e totuşi cel mai frumos dar pe care îl primim. Povestea pe care o vedeţi nu e deloc una tristă. E povestea unei fete pe care boala a mutilat-o.
Doar o mare suferinţă te poate face să apreciezi cu adevărat viaţa. Şi să crezi că, oricât ar fi de grea, e totuşi cel mai frumos dar pe care îl primim. Povestea pe care o vedeţi nu e deloc una tristă. E povestea unei fete pe care boala a mutilat-o. Nu îşi poate folosi mâinile, nici picioarele, nici măcar voce nu mai are. Dar are o voinţă de fier. Şi o minte brici. Loredana iubeşte viaţa aşa cum e ea, iar cu boala a ajuns să fie prietenă. Îşi doreşte să termine facultatea, unde e şefă de promoţie. Şi vrea ca oamenii să fie mai buni şi mai toleranţi cu cei ca ea. Să putem spune, mai des, Ajut Eu.
"Pe cel auriu să îl pui sus, pe cel alb undeva mai pe la mijloc şi pe cel roşu jos. Gata, hai! Putem să cântăm colinde acum? Sunt foarte multe lucruri care mă fac fericită, dar aş sintetiza într-un singur cuvânt- VIAŢA mă face fericită, în general", spune Loredana.
Viaţa, cu tot ce are ea, bun sau rău. Cu ridicări şi căderi, cu vise spulberate şi speranţe refăcute din cioburi. Toate au făcut din această fată cu ochi verzi un model de luptătoare.
Acţiuni în forţă la graniţă, pentru a convinge...
S-a stricat primul tren nou în a doua zi. CFR spune...
Trotinetele electrice dispar de pe străzile...
Trendul "tiny houses" devine tot mai popular şi în...
Se fac primele angajări pentru viitorul metrou din...
Şeful IPJ Cluj, trimis în judecată. A fost prins...
O cheamă Loredana, are 30 de ani, 30 de kilograme şi e şefă de promoţie la Facultatea de Drept din Craiova.
În camera de cămin în care Loredana locuieşte cu mama ei e aproape Crăciun. Şi aproape perfectă e şi viaţa lor de când s-au mutat de la Caracal la Craiova. Loredana voia să-şi continue studiile. Chiar dacă probleme grave de sănătate, nediagnosticate la timp sau prost tratate, o transformaseră într-o farâmă de om, din care doar mintea mai rămăsese limpede, spune ea râzând.
Loredana nu-şi mai putea mişca nici mâinile, nici picioarele. Medicamentele îi afectaseră şi vorbirea. Dar ea se simţea încă întreagă, capabilă să-şi continue visurile.
Mama e mâinile, picioarele şi umbra ei, fără de care n-ar putea să continue visuri neterminate încă.
Şi învaţă foarte bine. Şi-ar dori să facă şi Psihologia. Ca să poată pătrunde mai uşor în fascinanta minte a oamenilor. Să înţeleagă ce ne face aşa cum suntem şi ce ne lipseşte să fim mai buni, mai empatici cu cei în suferinţă, cum e Loredana.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰