Istoria ZBUCIUMATĂ a PARFUMULUI! De la incantaţii la arme letale
Arta preparării parfumurilor a luat naştere în Mesopotamia Antică şi Egipt, fiind mai apoi dezvoltată de romani. Armă pentru Caterina de Medici, mod de a ascunde lipsa de igienă pentru regii Franţei şi răsfăţ în exces pentru Napoleon, parfumul a fost nelipsit ca element al civilizaţiei în toate epocile de-a lungul istoriei
Arta preparării parfumurilor a luat naştere în Mesopotamia Antică şi Egipt, fiind mai apoi dezvoltată de romani. Armă pentru Caterina de Medici, mod de a ascunde lipsa de igienă pentru regii Franţei şi răsfăţ în exces pentru Napoleon, parfumul a fost nelipsit ca element al civilizaţiei în toate epocile de-a lungul istoriei
Deşi pare greu de crezut, omul primitiv folosea parfum atunci când ardea răşini pentru incantaţii. Descoperirile arheologice au scos la lumină vase din perioada preistorică care conţineau urme de uleiuri aromatice de la esenţe extrase din flori şi plante.
Primul parfumier, o femeie din Mesopotamia!
Primele atestări ale parfumului vin din Mesopotamia Antică. Aici a existat şi primul parfumier, o femeie pe nume Tapputi. În jurul anului 1200 îH, în Mesopotamia, Tapputi utiliza uleiuri, flori şi plante precum smirna sau chiparosul pe care le combina şi în urma distilării obţinea uleiuri aromate.
Primul parfumier a rămas în istorie pentru faptul că a dezvoltat metode originale de distilare a parfumurilor, fiind considerată şi prima femeie chimist.
În Epoca Antică, parfumurile aveau o altă semnificaţie, considerându-se că uleiurile aromate aveau darul de a-l apăra de rele pe cel care le purta. Pentru oamenii din antichitate uleiurile aromate reprezentau şi un mod de a-şi arăta veneraţia faţă de zei.
Grecii au avut şi ei un cuvânt de spus în fascinanta istorie a parfumului
După spusele lui Homer, zeii Olympului i-ar fi învăţat pe oameni secretele fabricării parfumurilor şi în mitologia greacă apar numerioase scene în care zeiţele sau nimfele prepară esenţe frumos mirositoare. O legendă din acele vremuri spune că trandafirul a fost iniţial o floare albă fără parfum, până când Venus s-a înţepat într-un spin.Sângele zeiţei a dat culoarea roşie trandafirului. Cupidon a sărutat floarea şi trandafirul a căpătat parfum.
Grecia a fost prima ţară în care s-a dezvoltat o adevărată industrie a parfumurilor. Aici au apărut şi primii comercianţi de parfumuri care-şi vindeau marfa în pieţele elene sau mergând din casă în casă.
Maeştrii eleni parfumieri îşi obţineau esenţele frumos mirositoare din uleiuri de măsline sau migdală, uleiuri cu aromă de crini, trandafiri şi anason.
Primul parfum modern!
Primul parfum modern din lume a fost creat în 1370. Regina Elisabeta a Ungariei a fost cea care a cerut crearea esenţei şi cea care a dat numele parfumului rămas în istorie.
Legenda spune că parfumul a fost cerut de regină pentru a-l seduce pe regele Poloniei, cu care ulterior s-a şi căsătorit. ”Apa Reginei Ungariei” reprezenta un amestec de esenţe de rozmarin.
Parfumul, o armă letală pentru Caterina de Medici
În perioada renascentistă, Veneţia şi Florenţa erau capitalele parfumurilor. Moda parfumurilor pătrunsese puternic în Europa şi parfumierii combinaseră reţete şi formule adunate din toată lumea. Celebra familie Medici a rămas în istorie ca fiind renumită pentru apetitul faţă de esenţele frumos mirositoare.
Despre Caterina de Medici se spune că avea o adevărată obsesie pentru parfum. A avut un parfumier personal, Renato din Florenţa pe care l-a adus în Franţa unde a deschis primul magazin de parfumuri din Paris.
Legendele spun că celebra de Medici ar fi folosit parfumurile în scopuri diabolice, cerându-i alchimistului personal să creeze bijuterii în care erau ascunse otrăvuri mascate sub arome parfumate.
La curţile regilor Franţei, nobilii se parfumau ca să ascundă lipsa de igienă
Parfumul era folosit excesiv la curţile regilor Franţei. În timpul regelui Henric al III-lea erau parfumate inclusiv animalele de companie, precum câinii sau papagalii. Ludovic XIV şi Ludovic XV au fost şi ei mari consumatori de parfumuri.
Cum nu făceau baie prea des de frica bolilor, nobilii mascau lipsa de igienă şi mirosul urât cu cantităţi impresionante de parfum, scrie Adevărul.ro. Curtea regelui Ludovic al XV-lea a fost numită ”curtea parfumată”, deoarece parfumurile erau folosite excesiv atât pe curteni, cât şi pe mobilierul din încăperi , haine sau animale.
Femeile care seduceau bărbaţii, folosind parfum erau condamnate
Se spune că, în 1770, Parlamentul britanic a promulgat un act prin care femeile care abuzau de parfum pentru a seduce bărbaţii erau condamnate.
Capitala mondială parfumurilor Grasse este un orăşel din Franţa care a devenit încă din secolul al VIII-lea capitala parfumurilor. Câmpiile pline de lavandă, iasomie, trandafiri, flori de portocali şi mimoze din jurul orăşelului oferă, de sute de ani, materia primă pentru parfumuri.
În secolul al XVIII-lea se parfuma totul: trupurile, veșmintele, accesoriile. Dar va mai trece încă un veac până la apariția pulverizatorului.
Ultima etapă revoluționară din istoria parfumului este plasată la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea industrială ale cărei consecințe sunt considerabile: fabricarea produselor de serie, înființarea marilor magazine, dar mai ales apariția primelor produse de sinteză, determinată de dezvoltarea chimiei organice.
Aimé Guerlain, fiul întemeietorului dinastiei Guerlain, concepe în 1889 primul parfum care alătura elemente naturale și elemente de sinteză - vanilină și cumarină - acesta fiind practic momentul care marchează nașterea parfumeriei moderne.
Astăzi, nu suntem cu mult mai diferiți de stramoșii noștri. Folosim parfumul în același fel ca în urmă cu 3.000 de ani, aplicându-l pe piele, pe îmbrăcăminte, în împrospătarea aerului din încăperi dar și ultilizându-l în ceremoniile religioase…
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰