Mărturii CUTREMURĂTOARE! 11 august 1934: Primii prizonieri federali, închişi în Alcatraz

Închisoarea din care nu se poate scăpa! Acesta era renumele fortăreţei din centrul Golfului San Francisco, SUA. Mărturiile deţinuţilor care i-au călcat pragul sunt de-a dreptul şocante

Având lungimea de 500 de metri, o înălţime de 41 de metri şi cu o suprafaţă de 85.000 metri pătraţi, Alcatraz deţine cel mai vechi far de pe coasta de vest americană, dar şi o fostă închisoare de maximă siguranţă.

Cercetătorul spaniol Juan Manuel de Ayala a navigat în golf în anul 1775 descoperind insula, numele fiindu-i dat de păsările care o populau: pelicanii.

Câteva decade mai târziu, lordul John Charles Fremont cumpăra de la Mexic cu 5.000 de dolari insula-fortăreaţă. Din anul 1861, Alcatraz a fost folosită ca închisoare pentru prinzionerii de război, din Războiul Civil american. Fortul este definitiv transformat în anul 1933 în penitenciar, iar in 1934 intră în funcţiune ca închisoare federală a SUA.

Din cauza apei reci şi a curenţilor puternici din golf devine "The Rock" (Stânca), o închisoare ideală!

Primii aduşi aici sunt 53 de deţinuţi din Atlanta pe data de 11 august. Alcatraz rămâne, timp de 29 de ani, cu 302 (în total 1.576) de deţinuţi. Printre aceştia s-au numărat şi gangsteri renumiţi ca: Al Capone (1934-39), Robert Franklin Stroud (1942-59), George "Machine Gun" Kelly (1934-51) şi Alvin "Creepy" Karpis (1936-62).

În aproape trei decenii, au fost 36 de tentative de evadare, dintre care nici una reuşită. Toţi cei care au încercat să scape au murit împuşcaţi, înecaţi sau mâncaţi de rechini. Celulele deţinuţilor aveau suprafaţa de 1,5 x 2,7 metri, cu lavoar, toaletă şi pat. Timpul petrecut în celula era între 18 şi 23 de ore pe zi.

Alcatraz a fost singura închisoare din SUA cu duşuri cu apă caldă, pentru a nu permite deţinuţilor, în cazul evadării, să se obişnuiască cu apa rece din golf.

Poveştile ecranizate la Hollywood aprind imaginaţia celor peste un milion de persoane care vin anual să îşi închipuie, pentru câteva clipe, cum ar fi fost să fie întemniţaţi aici. Pentru foştii deţinuţi, însă, întoarcerea este greu de suportat, şi povara amintirilor este una cumplită.

"Sunetul pe care îl scot uşile când se închid în urma ta... E un sunet pe care nu l-am mai auzit în altă închisoare, parcă anunţa sfârşitul lumii", povesteşte Robert Luke, fost deţinut Alcatraz timp de cinci ani.

Odată ajunşi acolo, prizonierii puteau primi vizitatori doar o oră pe lună şi comunicau cu ei printr-o gaură în zid. "Când eşti închis în Alcatraz pierzi contactul cu lumea exterioară. NU ai ziare, radio, nimeni nu îţi spune ce se întâmplă afară."

"Fortăreaţa" nu a fost însă pentru toţi un loc de detenţie!

Pentru sute de locuitori ai insulei a însemnat un loc de muncă şi şansa de a pune pe masa familiei mâncare în fiecare zi. Printre cei 75 de copiii care trăiau pe insulă în perioada în care a funcţionat faimoasă închisoare, se numără şi Jolene. "Vedeam deţinuţi din când în când. Ei nu aveau voie să vorbească cu noi, iar noi nu puteam să vorbim cu ei."

Fiică a unui fost gardian, Jolene a scris o serie de cărţi care descriu viaţa pe insulă şi poveştile care circulau despre deţinuţi...

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰