Nadine, marturisiri cumplite din perioada petrecuta la orfelinat
Infernul copiilor uitati in orfelinate distruge mii de suflete. Cu sufletul inca strans, Nadine a vorbit la "Sinteza Zilei" despre propria ei copilarie chinuita. A ramas orfana la doar sase ani si a ajuns la casa de copii.
“Ce m-a afectat cel mai tare a fost leganatul, pentru ca, imi amintesc, era una dintre cele mai sigure surse de confort, in orfelinat”, povesteste Nadine.
Leganatul la unison. Zeci de copii, intr-un balans continuu, care isi ofera astfel, singuri, o farama de afectiune. O imagine care pe Nadine o bantuie si astazi: “Ieseam din dormitoare si ne asezam fiecare pe stanga-dreapta holului si izbitura aia de zidul rece rece, in mod paradoxal, era foarte confortanta”.
Povestea ei incepe ca un basm exotic. O poveste care s-a transformat brusc intr-un cosmar, cand tatal ei s-a intors in Africa: “Tatal meu era african si mama romanca. Intamplarea a facut ca patru ani mai tarziu, a mea mama sa moara. Bunica a luat decizia de a ne duce la o casa de copii”. Nadine avea sase ani.
Preşcolari, la spital cu simptome de toxiinfecţie...
Bal caritabil desprins din epoca aristocrată, în...
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din...
Staţiunea din România unde stratul de zăpadă a...
De unde provin, de fapt, sunetele de avioane care au...
De ce nu se mai poate face ITP de două zile....
Au inceput bataile, dramele, teroarea si luptele extenuante pentru supravietuire, intr-o lume inchisa, rece si lipsita de iubire: “Ti se taia cate o felie de sapun si trebuia sa ai grija sa nu ti se fure felia aia de sapun si dormeam cu ea pe perna. Multi copii faceau pipi in pat noaptea. Daca erau prinsi cu paturile ude erau batuti de ingrijitoare si atunci furau asternuturile. Si asta era extenuant in fiecare noapte, sa-mi protejez asternutul, pijamaua si sapunul. Era frica, o frica permanenta si continua, fara margini“.
O frica pe care o resimt acut zeci de mii de copii abandonati in spitalele si orfelinatele din Romania. Nadine a scapat din infern, cand intr-o zi, usa orfelinatului s-a deschis si ea a auzit cuvintele pentru care se rugase: "Impachetarea, mergem acasa!"
Insa anii petrecuti in orfelinat i-au lasat in suflet rani adanci, de nevindecat. Si-a pierdut increderea si, pentru multa vreme, si bucuria de a trai. Si-a pierdut si sora, pe care aceleasi rani au facut-o sa-si ia zilele. Tragedii ce lovesc mii de copii, carora Nadine vrea sa le intinda acum mana care ei nu i s-a intins: “Cat de periculos este sa traiesti cu ideea ca nu existi, ca nu esti important, ca esti nesimnificativ, ca esti invizibil…”.
Nadine vrea sa se alature campaniei realizate de Observator si Antena 3 "Copiii nu sunt invizibili" si sa dea o mana de ajutor la centrul care se construieste pentru ei in Giurgiu.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰