Radiografia femicidului în România: 31 de femei ucise în 2026. De ce legea nu reușește să le protejeze
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Treizeci și una de femei. Atâtea au fost ucise în România de la 1 ianuarie până astăzi. Nu de străini. Nu pe stradă, noaptea, într-un loc periculos. Cele mai multe au murit în casa lor, ucise de omul care a jurat să le iubească. Nu sunt cifre. Au nume. Pe 25 martie, Parlamentul a votat, în sfârșit, legea femicidului. În aceeași zi, în Mureș, un bărbat și-a ucis soția. A fost a noua femeie din acest an. Legea și crima, în aceeași zi.
Alisia, 18 ani, Bihor: tatăl ei a sunat de cinci ori la 112. Valentina, 28 de ani, găsită într-o valiză pe Olt. O femeie de 27 de ani din Vrancea, moartă înainte să ajungă polițiștii chemați la miezul nopții.
Iar aceasta este Cornelia. 44 de ani. Patru copii. Comuna Smulți, județul Galați. Pe 10 octombrie, soțul ei a înjunghiat-o în piept, în casa lor. A fost a 31-a. Cornelia nu a murit pentru că nimeni nu știa. A murit pentru că toată lumea știa. Cornelia a bătut la mai multe uși. Mama ei știa. Surorile ei știau. Au mers la primărie acum trei ani și au spus că e bătută. Asistenta socială a primăriei știa. A chemat-o, a vorbit cu ea și a lăsat-o să plece acasă. Primarul comunei știa. A văzut-o cu vânătăi la ochi. Poliția știa. Acum un an, Cornelia a sunat disperată la 112. A fost dusă la secția din sat, și-a retras plângerea și a spus: "Era și el nervos." Și a fost trimisă înapoi, în aceeași casă. Vecinii știau. Le era frică de el. Și, în ziua în care a murit, o femeie de la magazin a auzit-o spunând că se teme că va fi omorâtă. Atât de multe uși și toate i s-au închis. Și acum să vorbim despre ce spune legea, pentru că legea nu a lipsit.
Orice funcționar public care află despre o infracțiune este obligat să sesizeze autoritățile. O mamă care vine la primărie și spune că fiica ei e bătută nu vine la o bârfă. Face o sesizare.
Din 2020, violența domestică nu mai este infracțiune de natură privată (care necesita plângerea victimei). Statul poate deschide dosarul din oficiu, iar chiar dacă victima se retrage din plângere, procesul continuă. Iar dacă procurorul pornea dosarul, Cornelia nu-l mai putea opri doar retrăgându-și plângerea. Poliția putea emite un ordin de protecție chiar dacă ea nu-l cerea, dacă evaluarea arăta că viața ei e în pericol.
Risc iminent pentru viaţa aproape 30.000 de femei, în 2025
În 2025, poliția a constatat risc iminent pentru viața a aproape 30 de mii de femei, iar jumătate dintre ele au plecat acasă fără ordin de protecție.
În primele nouă luni din 2026, din 25 de mii de cazuri cu risc iminent, peste 10 mii au rămas fără ordin, adică patru din zece. Și astăzi legea e și mai clară. Din decembrie anul trecut, retragerea plângerii nu mai produce niciun efect. Din aprilie, dosarul pornește automat. Legea a ajuns. Oamenii n-au ajuns. Cornelia putea fi salvată la primărie, acum trei ani. Putea fi salvată la secție, acum un an. Putea fi salvată de oricine a văzut vânătăile și a ridicat telefonul.
De aceea, împreună cu Observator și Shero spunem E TREABA NOASTRĂ. Vom bate la fiecare ușă la care a bătut Cornelia: la familie, la vecini, la primărie, la poliție, la procuror, la judecător și la Parlament. Și îi vom întreba, pe rând, pe cei care trebuiau să răspundă: unde ați fost?
Luni vă aștept la Ateneul Român, la Shero Talk, unde femeile care au supraviețuit vor spune ce n-a mai apucat să spună Cornelia.
