Exclusiv Cum ne afectează munca de acasă viaţa socială: psihoterapeuţii avertizează că dezvoltă relaţii superficiale
Felul în care lucrăm s-a schimbat mult în ultimii ani. Așteptările angajaților sunt diferite, iar companiile încearcă să țină pasul cu noile realități. Tot mai des, munca remote este văzută ca varianta ideală: un laptop, internet și libertatea de a lucra de oriunde. În practică însă, "biroul de oriunde" ajunge adesea să fie aceeași masă de acasă. Fără navetă, fără interacțiunile de la birou și, uneori, fără pauze clare între muncă și timpul personal. Astfel, flexibilitatea promisă poate veni și cu provocări neașteptate.
Teodora Tompea: Sunt tot mai mulți care își doresc acest stil de viață, să fie nomazi digitali. Ce schimbări psihologice sau emoționale poate să aducă acest stil de viață?
Mirela Pop, psihoterapeut: Poate părea ideală situația în care poți să lucrezi de oriunde, nu știu, de pe un continent sau altul, dintr-un loc frumos sau altul. Și da, până la un anumit moment, situația aceasta este benefică pentru noi. Însă să nu uităm că noi suntem ființe nu doar sociale, ci și cumva tribale. Adică avem nevoie de niște martori ai existenței noastre, de niște persoane care să ne însoțească în istoria noastră de viață.
Ori, în situația în care stăm o vreme undeva, după ceva timp în alt loc, ne lipsesc acești martori ai existenței noastre. Iar istoria noastră de viață, scenariul pe care îl avem în mintea noastră despre noi, nu se oglindește în nimeni.
Teodora Tompea: Și suferă mai des aceste persoane de izolare? Se izolează mai des și suferă de singurătate?
Mirela Pop, psihoterapeut: Cred că mai corect spus, nu neapărat se izolează, ci ajung să aibă relații foarte superficiale. Adică își dezvoltă abilitatea de a-și face foarte ușor prieteni, de a fi foarte welcoming pentru străini. Însă nivelul de angajare emoțională profundă, nivelul de vulnerabilitate, nivelul de intimitate emoțională scade.
Teodora Tompea: S-a explicat foarte mult că acest stil de viață poate duce și la epuizare, ceea ce cunoaștem ca fiind burnout. De ce tocmai stilul acesta de viață?
Mirela Pop, psihoterapeut: Pentru că nu mai avem semnale clare care să ne împartă timpul. Nu mai avem ora la care intrăm la serviciu sau ora de la care ieșim. Lucrurile devin amestecate, astfel încât dacă ni se pare că n-am rezolvat ceva sau poate nu l-am făcut suficient de bine, vom apela la timpul nostru teoretic liber sau timpul petrecut cu familia ca să rezolvăm problema.
Așadar, persoanele care lucrează de acasă riscă să muncească mai mult decât cele care merg în program obișnuit la birou.
Mirela Pop, psihoterapeut: De altfel, s-a demonstrat că productivitatea crește la angajații care lucrează de acasă, chiar și pe termen lung.
Teodora Tompea: Pentru că am vorbit despre provocări, care ar putea fi soluțiile? Cum separi viața de familie de viața profesională atunci când nu muncești 100% de la birou?
Mirela Pop, psihoterapeut: Este foarte bine să existe o organizare. Este util să avem ore exacte în care ne așezăm la birou, o oră exactă în care ne ridicăm, pauza de prânz sau pauzele de care avem nevoie. După ce se termină programul de lucru, trebuie să ne considerăm în afara programului, cu orice preț, chiar dacă mai rămâne ceva de făcut. Trebuie să ne gândim foarte bine la sănătatea noastră psihică și la faptul că putem plăti pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt ni se pare că avem avantaj. Pe termen lung se plătește în multe feluri această izolare, pentru că este o formă de izolare socială. Noi suntem construiți să trăim cu alți oameni, să împărtășim informații despre ei, iar neuronii oglindă se aprind atunci când interacționăm fizic cu cineva.
Psihoterapeut: Neuronii oglindă se aprind atunci când interacționăm fizic cu cineva
Familia sau cercul de prieteni nu pot compensa complet această lipsă, pentru că este importantă diversitatea și expunerea la situații noi, la oameni pe care, poate, nu i-am alege ca și colegi. Colegii nu ni-i alegem, și totuși trebuie să învățăm să colaborăm și să ne înțelegem cu ei.
În lucrul de acasă nu mai suntem obligați să facem acest lucru, și poate și din acest motiv anxietatea socială apare mai frecvent la persoanele care lucrează de acasă.
Relaţiile şi interacţiunile sociale sunt cheia echilibrului
Teodora Tompea: Care este primul semn de epuizare sau al izolării?
Mirela Pop, psihoterapeut: Faptul că ne este din ce în ce mai greu să ieșim, că rămânem în confortul casei, fără să mai căutăm să interacționăm cu prieteni. Acesta este semnul că deja suntem afectați de izolare.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
